Palatul Primăriei Municipiului Bucureşti – clădirea cu o istorie întinsă pe mai bine de un secol

Palatul Primăriei Municipiului Bucureşti este o clădire emblematică din centrul orașului, ușor de reperat pe Bulevardul Regina Elisabeta, vizavi de Parcul Cișmigiu.

Inclusă pe Lista monumentelor istorice, clădirea care găzduiește Primăria București a trecut printr-un proces major de renovare și consolidare în urmă cu câțiva ani.

Monumentala clădire a fost ridicată între anii 1906 şi 1910, după un proiect al renumitului arhitect Petre Antonescu, fiind destinată atunci Ministerului Lucrărilor Publice, se arată în lucrarea „Bucureşti. Ghid turistic”, scrisă de Dan Berindei și Sebastian Bonifaciu, potrivit Agerpres.

Antonescu (1873-1965) a fost discipolul lui Ion Mincu, care îşi realizase deja primele opere într-o viziune nouă, specific românească şi care a fost fondatorul curentului neoromânesc. Palatul Primăriei Municipiului Bucureşti este, de asemenea, o lucrare în stil neoromânesc, se menţionează în lucrarea „Dicţionar universal al arhitecţilor”, scrisă de Paul Constantin.

PMB 1024x576 - Palatul Primăriei Municipiului Bucureşti – clădirea cu o istorie întinsă pe mai bine de un secol

Proiectul în stil neoromânesc a fost ridicat în mai multe etape: prima dintre ele a început în 1906, prin realizarea demisolului, a parterului, a etajului 1 şi a etajului 2, iar în faza a doua (1948-1950) a fost executată extinderea cu etajul 3 și, parțial, etajul 4, potrivit bucuresti-centenar.ro.

La început, Palatul a fost folosit ca sediu al Ministerului Lucrărilor Publice. Chiar la inaugurare, Monetăria Națională a bătut o monedă comemorativă, pe o față fiind silueta clădirii, iar pe cealaltă, cea a regelui Carol I.

Construcţia are forma unui careu, cu faţada dominată de corpul central unde se află intrarea principală, un hol mare şi scara de onoare. Plastica arhitecturală a clădirii este caracterizată prin utilizarea unor elemente şi forme specifice vechii arhitecturi româneşti, cărora arhitectul le-a dat o interpretare proprie.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a avut de suferit din cauza bombardamentelor. După terminarea războiului, Palatul a fost renovat tot de Antonescu și, cu această ocazie, clădirii i-a mai fost adăugat un etaj.

Bucuresti 1024x576 - Palatul Primăriei Municipiului Bucureşti – clădirea cu o istorie întinsă pe mai bine de un secol

Edificiul a mai fost, o perioadă, şi sediu al Ministerului Construcţiilor, apoi sediu al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, sub numele de Palatul Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti.

Până în 2010, clădirea a găzduit sediul Primăriei Municipiului București. Din 2011 până în decembrie 2016, Palatul a fost renovat, în urma unei investiții de 28 de milioane de euro. În cadrul lucrărilor de consolidare s-a utilizat o metodă de excepție, de izolare antiseismică a bazei clădirii, care constă în decuplarea structurii de vibrațiile terenului și introducerea izolatorilor antiseismici, aceeași metodă fiind utilizată și la consolidarea Arcului de Triumf din București, conform bucuresti-centenar.ro.

Arhitectul Petre Antonescu, inițiative adaptate la tendințe moderniste internaționale

Arhitectul Petre Antonescu s-a născut la 29 iunie 1873, în Râmnicu Sărat, venind la București pentru cursurile gimnaziale. A fost acceptat la Facultatea de Drept, însă renunță la cursuri și se reorientează către Școala de Arte Frumoase din Paris, secția de arhitectură. Urmează studii în capitala franceză între 1895 și 1899, potrivit arhivadearhitectura.ro.

Foto 1 ArhitectPetreAntonescu 1024x673 - Palatul Primăriei Municipiului Bucureşti – clădirea cu o istorie întinsă pe mai bine de un secol

Din anul 1900, este profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București, predând până în 1938. În paralel, a făcut parte din Comisiunea Monumentelor Istorice (1904-1938) și a lucrat ca arhitect-șef și inspector general la Ministerul Lucrărilor Publice.

Între 1931 și 1938, a condus Academia de Arhitectură și a fost președintele Societății Arhitecților din România. Este ales membru de onoare al Academiei Române în 1936, iar din 1945, devine membru titular.

Începuturile carierei sale stau sub semnul stilului academist francez în care se pregătise la Paris, dar, după 1906, începe să creeze atât clădiri publice, cât și reședințe private, preluând și adaptând sursele de inspirație brâncovenească. A proiectat, așadar, clădiri de utilitate publică, însă a lucrat și la proiecte rezidențiale.

După planurile sale au fost construite: Palatul Ministerului Lucrărilor Publice (în prezent, sediul Primăriei Municipiului Bucureşti), ridicat între 1906-1910; Palatul Administrativ din Craiova, ridicat între 1912-1913; Palatul Navigaţiei Fluviale din Galaţi, ridicat între 1910-1911, prima clădire din România edificată cu schelet monolit de beton armat; imobilul actualului Institut de Istorie „Nicolae Iorga” (1939); Arcul de Triumf din Bucureşti (1935-1936); imobilul Societăţii Politehnice de pe Calea Victoriei (1927); Vila Oprea Soare, de pe strada Apolodor (1914); complexul Caselor Brătianu din strada Amzei (1908); Conacul Brătienilor (1912-1915), potrivit Agerpres.

Antonescu a scris o serie de lucrări, printre care se numără: „Monastirea Cozia. Studiu arhitectural” (1903), „Arcul de Triumf” (1929), „Pentru o renaştere a arhitecturii româneşti” (1939), „Renaşterea arhitecturii româneşti” (1939), „Clădiri, construcţii, proiecte şi studii” (1963).

Arhitectul a murit în 1965 la București, iar cu un an înainte, a fost desemnat câștigător al Premiului Naţional pentru Arhitectură.

Articol publicat inițial în Real Estate Magazine Nr.40.

MACHETA - austrotherme