Nevoia devierii unui râu pentru apărarea localității ar putea părea o povară pentru unele orașe. În urma unor inundații masive, în anul 1957, Valencia a decis să-și ia adio de la râul ce străbătea orașul de la un capăt la altul. Albia goală a acestuia s-a transformat într-o „pânză” dedicată spațiilor publice, parcurilor și unui ansamblu arhitectural, denumit „Orașul Artelor și Științelor”.
Noua capodoperă, situată la marginea orașului, pe fosta albie, atrage anual peste două milioane de turiști pasionați de arhitectură, arte și științe și se mândrește cu o cifră de afaceri de peste 20 de milioane de euro pe an. Ansamblul înregistrează o creștere constantă a cifrei de afaceri anuale, de aproximativ 20%, în ultimii ani.
Micul oraș, definit de linii futuriste ce par desprinse dintr-un film SF, a avut inițial o estimare a investiției de 300 de milioane de euro, însă realitatea și durata pe care s-a extins implementarea proiectului au crescut această cifră de aproape trei ori. Centrul este privit cu ochi pătimași de locuitorii orașului, care, deși sunt mândri de ceea ce au realizat, au considerat investiția o povară pentru Valencia.
Proiectul a fost realizat, ca în toate marile orașe respectabile ale lumii, printr-un concurs internațional, câștigat de stilul unic al arhitectului Santiago Calatrava, în parteneriat cu Félix Candela. Primele etape ale construcției au început în anul 1996, iar ultima clădire a fost finalizată în 2005.
Primul corp realizat este spectaculosul Hemisfèric. Proiectată de arhitectul spaniol Santiago Calatrava, clădirea reprezintă un ochi uman sau, așa cum este el interpretat în mitologie și simbolistică, ochiul înțelepciunii. Această structură este amplasată în centrul complexului și este folosită pentru proiecții audiovizuale astronomice, cinema și proiecții 3D. Totul este înconjurat de apă, pasarele și de celelalte clădiri cu structuri complexe.
Santiago Calatrava are ca principii fundamentale de proiectare dinamica, fluiditatea spațiului și folosirea structurilor complexe care permit o suprafață vitrată mare. Personal, aș spune că arhitectul aduce ceva din stilul gotic în arhitectura futuristă și sculpturală realizată de el – în aceste cazuri, „scheletul” clădirii fiind chiar miezul frumuseții arhitecturale a lucrărilor sale. Lucru de înțeles, având în vedere că maestrul și-a început cariera specializându-se în construcții de poduri.
Science Museum, o altă clădire importantă din cadrul ansamblului, are ca moto următorul enunț: „Este interzis să nu atingi, să nu simți sau să nu gândești”. Motoul vine în completarea conceptului muzeal, în care cei 26.000 de metri pătrați de spațiu expozițional sunt dedicați expozițiilor interactive. Totul poate fi atins și reacționează, iar acest concept are menirea de a stimula curiozitatea vizitatorilor. Spațiile destinate copiilor sunt numeroase, aici având loc evenimente și activități educative ce solicită implicarea directă a celor mici pentru crearea unor demonstrații științifice. Totul se învață aplicând și experimentând cu ajutorul tehnologiei sau al jocurilor.
Cu arhitectura specifică lui Calatrava, unde structura se îmbină cu vitrajele, construirea acestor clădiri necesită mereu câte o echipă de specialiști care să dezvolte tehnologii și metode de aplicare a ideilor mărețe ale arhitectului, toate acestea conducând, desigur, la un cost uriaș al construcției.
Impozantul Oceanogràfic, cu un acoperiș ce pare o pânză modelată și vitraje mari proiectate de Félix Candela, adăpostește cel mai mare oceanograf din Europa, cu numeroase specii de vietăți acvatice. Tuneluri de sticlă cu rechini și pisici de mare trecând pe deasupra capetelor vizitatorilor sau chiar pe sub picioarele lor fac ca vizita la oceanograf să fie ca o adevărată călătorie în adâncul mărilor și oceanelor. Deși trendul de a ține animalele captive este unul în declin, oceanograful are amenajate spații care imită foarte bine condițiile de viață naturale ale vietăților expuse, iar analizarea lor ajută la o mai bună înțelegere a vieții acvatice. Oceanograful este format din mai multe clădiri, în care mediul acvatic reproduce diferitele ecosisteme marine: Marea Mediterană, mările temperate și tropicale, oceanele, Antarctica și Arctica, insulele sau Marea Roșie. Un restaurant subacvatic le oferă vizitatorilor ocazia binevenită a unei pauze de masă, în timp ce admiră, și aici, vietățile marine.
Palau de les Arts, inaugurat în 2005, este una dintre cele mai impresionante și bine echipate tehnologic clădiri de spectacole din lume. Datorită echipării, atrage acum cele mai importante spectacole din lumea operei, dar și a musical-urilor. A fost proiectată de Calatrava și aduce, din anumite poziții, cu o navă spațială sau un iaht de croazieră de dimensiuni impunătoare. Arhitectura sa se înscrie în stilul inconfundabil al maestrului. Coji din beton îmbracă clădirea și au un rol structural important, împreună cu un accent ce pare coloana vertebrală a structurii. De altfel, Santiago Calatrava este renumit pentru podurile sale cu un singur picior, acest element constructiv fiind des întâlnit în lucrările sale. Clădirea este înconjurată de spațiul vechii albii a râului despre care povesteam mai devreme. Transformarea sa a permis amenajarea în jurul acestui edificiu a unui parc de peste 87.000 de metri pătrați, dar și a unui bazin cu apă, de peste 10.000 de metri pătrați. Pe această suprafață de apă ce amintește de albia râului, dar și oglindește complexul pe timp de seară și noaptea, creând un peisaj futurist, oamenii au posibilitatea de a se plimba cu barca, pentru a admira orașul artelor și științelor.
Clădirea include patru săli de spectacole, cu scene ce pot fi manipulate pentru a susține atât spectacole de operă, dans sau balet, dar și orice alte forme de manifestare a artelor scenice. Cele două săli mari au, fiecare, o capacitate de 1.400 de locuri, iar sălile mici, o capacitate de 400 de locuri.
Umbracle este un spațiu de promenadă și expoziții în aer liber. Aici există și o expoziție internațională permanentă, de sculptură contemporană. Pe toată suprafața de 17.500 de metri pătrați este realizat un design peisagistic care conține vegetație specifică Valenciei și țărilor mediteraneene, în general. Sub tot acest spațiu, care pe zona de nord are un punct de belvedere asupra întregului complex, este amenajată o parcare pe două niveluri, cu 665 de locuri pentru autoturisme și 25 de locuri pentru autocare.
Umbracle este atât un spațiu de promenadă, o expoziție în aer liber, un punct de belvedere, dar și o grădină botanică ce prezintă cu eleganță flora mediteraneană. Structura care alcătuiește această zonă are la nivelul promenadei 54 de arce înalte de 18 metri, sub care se întinde promenada și toate celelalte atracții menționate. Arhitectura acestui corp creează o perspectivă fabuloasă și dă senzația unei zone extrem de organizate, unde viața a atins cotele cele mai înalte de ordine și civilizație.
Àgora, aşa cum sugerează şi numele provenit din Grecia Antică, este un spaţiu destinat adunărilor publice. Fie că este vorba despre întruniri politice, manifestări culturale sau conferinţe, Àgora adăposteşte toate aceste evenimente într-o sală deschisă, de peste 4.000 de metri pătraţi. Forma planului este de elipsă alcătuită din puncte. Fiecare punct corespunde unui arc care alcătuieşte structura de rezistenţă, regăsind aici laitmotivul lui Calatrava, al coloanei vertebrale cu coaste, ca principal element structural. Personal, şi această construcţie îmi aminteşte de lucrările perioadei gotice. Desigur, atât jocul luminilor şi umbrelor, cât şi simplitatea structurii aparente, fără niciun fel de decoraţiune sau simbol, transpun idei ale vechilor arhitecţi gotici în arhitectura contemporană, chiar futuristă.
Oraşul artelor şi ştiinţelor este o dovadă a devotamentului oraşului Valencia faţă de valorile democratice ale liberei exprimări, importanţa actelor artistice în societate şi rolul ştiinţei în evoluţia societăţii. Toate aceste elemente sunt puse în centrul atenţiei autorităţilor pentru a semnala o direcţie clară a viitorului acestei ţări cu o democraţie destul de tânără.
În timp ce, în anul Centenarului, România are ca ambiţie terminarea unei catedrale al cărei cost uriaş, de 100 de milioane de euro, nu consider că va aduce în final niciun venit sau progres oraşului Bucureşti, ţări precum Spania investesc în valorile viitorului. Desigur, spaniolii au o catedrală impunătoare care atrage anual milioane de turişti, doar că aceasta a fost construită într-un timp potrivit pentru astfel de investiţii. Construcţia catedralei Sagrada Família din Barcelona continuă şi astăzi, datorită valorii sale arhitecturale inestimabile, cu un stil unic în lume, în timp ce catedrala noastră cel mai probabil nu va atrage atenţia nimănui din punct de vedere arhitectural, nu va deveni un punct de interes turistic şi nici nu va genera venituri la bugetul de stat sau local, deşi marea parte a finanţării tocmai de aici vine. O antiteză a valorilor Estului faţă de Vest, care ar trebui să ne preocupe mai mult şi să ne antreneze într-o dezbatere necesară în acest stat, veşnic în căutarea unei identităţi naţionale, ce pare de prea multe ori că se confundă cu instituţia bisericii.
Articol publicat în ediţia tipărită a Real Estate Magazine din Iulie 2018.