Irlanda este faimoasă pentru numeroasele castele care există pe teritoriul său, vestigii ale unor timpuri în care căpetenii celtice, lorzi normanzi şi cuceritori englezi îşi disputau supremaţia şi stăpâneau teritorii. Fiecare dintre numeroasele castele irlandeze vorbeşte despre momente notabile din diferite perioade ale unei istorii bogate şi inedite, aşa cum este cea irlandeză.

Castelul Dunluce

Localizat lângă coloanele de bazalt din nordul Irlandei cunoscute sub numele de Poteca Urşilor, în comitatul Antrim, castelul Dunluce a fost construit în secolul al XIII-lea de clanul McQuillan, iar structura existentă în prezent datează din secolul al XVII-lea. Se spune că cei din familia McQuillan au venit din Scoţia în anul 1200 ca mercenari plătiţi, stabilindu-se în Irlanda cu această ocazie. Pentru o perioadă de 100 de ani, castelul a fost asediat în numeroase rânduri de englezi. De asemenea, se presupune că alura sa impozantă i-a servit drept sursă de inspiraţie lui C. S. Lewis pentru „Cronicile din Narnia”.

Castelul Blarney

În comitatul Cork se ridică castelul Blarney, care datează din anul 1210, în forma actuală existând din anul 1446. Castelul a schimbat des proprietarii, în anul 1700 fiind cumpărat de guvernatorul comitatului Cork. Inclusă în structura castelului în anul 1446, edificiul este celebru pentru piatra Blarney, un bloc de calcar carbonifer construit între parapetele zidurilor castelului, cunoscut pentru aşa-zisele sale puteri de a înzestra pe oricine îl sărută cu abilităţi de a vorbi în public fără trac. Această faimă a pietrei Blarney datează din timpul reginei Elisabeta I, care a statuat expresia „darul flecărelii” cu privire la lordul Blarney, autor al unor discursuri interminabile care o agasau pe regină, şi care suspecta că, astfel, lordul nu făcea decât să evite sau să întârzie anumite decizii care impuneau acţiuni concrete.

În timpuri mai recente, vizitatorii dornici să capete darul vorbitului relaxat în public erau ţinuţi de glezne şi lăsaţi cu capul în jos peste parapete pentru a săruta piatra miraculoasă. În prezent, deşi tradiţia s-a păstrat, se are în vedere în primul rând siguranţa vizitatorilor, motiv pentru care transversal pe blocul de piatră au fost montate nişte bare de susţinere de care se sprijină cei care vor să îl sărute.

Rock of Cashel

Conform legendei, se spune că Rock of Cashel (Stânca din Cashel), o fortăreaţă medievală din comitatul Tipperary care datează din secolul al XII-lea, a apărut atunci când diavolul a muşcat din coama unui munte numit Devil’s Bit, aflat la 30 de kilometri de locul unde este amplasat castelul în prezent, după care a scăpat din gură bucata de stâncă ruptă din munte. Impresionantul edificiu a fost reşedinţa tradiţională a regilor de Munster timp de câteva sute de ani, înainte de invazia normandă. În anul 1101, regele de Munster, Muirchertach Ua Briain, a donat fortăreaţa bisericii. Pitorescul complex are o personalitate aparte şi reprezintă cea mai remarcabilă colecţie de artă celtică de pe cuprinsul Europei. Pe lângă fortăreaţa în sine, ansamblul include şi un cimitir cu cruci de mari dimensiuni. Una dintre cele mai mari şi mai faimoase cruci, ridicată în anul 1867 pentru a comemora familia Scully, a fost distrusă în anul 1976 de un fulger. Partea rămasă din cruce poate fi văzută şi acum în apropierea zidului fortăreţei.

Castelul Dunguaire

La începutul secolului XX, castelul Dunguaire din comitatul Galway, ridicat în anul 1520 pe malul stâncos al golfului cu acelaşi nume, a devenit un loc de întâlnire a titanilor literaturii celtice precum George Bernard Shaw şi W.B. Yeats. Construcţia castelului, pe locul legendarului castel al regelui Guaire, este pusă pe seama unei familii influente în zonă încă din anul 662 d.Hr., O’Hynes, care a purtat numeroase bătălii cu normanzii şi englezii. La 100 de ani după ce a fost construit, englezii au pus stăpânire pe castel şi l-au oferit unui localnic, Oliver Martyn, care îşi dovedise loialitatea faţă de coroană.

Singuraticul castel Dunguaire a apărut în filmul „Guns in the Heather” din 1969, cu Kurt Russell în rol principal, şi a constituit cadrul ales ca locuinţă a personajului principal de origine scoţiană din pelicula „North Sea Hijack”.

Castelul Aughnanure

Castelul Aughnanure este una dintre cele mai mari construcţii fortificate din Irlanda, ridicat pe malul râului Drimneed, care trece chiar pe sub terasa stâncoasă pe care se înalţă castelul. În trecut, acest lucru a permis aprovizionarea castelului cu provizii transportate pe apă chiar până la poarta sa. Castelul are şase etaje, o sală pentru banchet şi o casă a turnului rectangulară, înconjurată de fortificaţii. Construcţia a aparţinut influentei familii O’Flaherty, al cărei moto era „Norocul îi favorizează pe cei puternici” şi care a dominat întreaga regiune înainte de a fi alungată din Galway de normanzi. După acest moment, cei din clanul O’Flaherty, stabiliți aici, au terorizat timp de 400 de ani locuitorii din Galway, care nu au mai acceptat subjugarea exercitată de aceştia, motiv pentru care au ridicat un zid de protecţie la intrarea în oraş. Grace O’Malley, supranumită „Regina piraţilor”, a trăit în acest castel în perioada în care era măritată cu Donal O’Flagherty, în cursul anului 1546.

Castelul Kilkenny

Construit în anul 1213 d.Hr. de un conte normand, la scurt timp după cucerirea Irlandei de către normanzi, castelul Kilkenny a fost la început ridicat din lemn, urmaşii contelui reconstruindu-l după câţiva ani, pe o structură din piatră. În 1385, castelul a fost cumpărat de familia Butler şi a rămas în posesia acesteia timp de 500 de ani, până în secolul XX, când a fost cumpărat de statul irlandez. Suma plătită a fost una modică, de 50 de lire, tranzacţia fiind încheiată cu ultimul – şi totodată cel de-al şaselea – marchiz din familia Butler.

Castelul Donegal

Castelul Donegal, construit în 1213 d.Hr., a fost reşedinţa familiei O’Donnell, una dintre cele mai puternice familii galeze din secolele V-XVI. În anul 1607, familia O’Donnell s-a refugiat în străinătate, după nouă ani de bătălii cu stăpânitorii englezi, iar castelul a avut de suferit de pe urma acestor evenimente. În cele din urmă, edificiul a ajuns în posesia căpitanului Basil Brooke, care l-a supus unor lucrări de restaurare. Este cunoscut drept un simbol al ocupaţiei normande, fiind considerat un obiectiv important în privinţa apărării oraşului, prezenţa sa impozantă fiind subliniată de cele patru turnuri plasate în colţuri şi de şanţul de apărare care îl înconjoară.

Articol publicat inițial în Real Estate Magazine, Nr.29, Septembrie 2019