De-a lungul timpului, Castelul Chenonceau a fost scena unor evenimente memorabile, devenind la fel de celebru precum unele dintre faimoasele personaje feminine care și-au avut aici reședința. După moartea regelui Henric al II-lea al Franţei, castelul a devenit obiectul disputei între văduva regelui, Caterina de Medici, şi amanta acestuia, Diane de Poitiers, căreia regele i-l făcuse cadou la urcarea pe tron, în anul 1547. În cele din urmă, Caterina de Medici a avut câştig de cauză, în ciuda dreptului oficial de proprietate deținut de curtezană.
Situat în apropiere de micul sat Chenonceaux din departamentul Indre-et-Loire de pe Valea Loarei, Chenonceau este unul dintre cele mai cunoscute şi vizitate castele din Franţa, fiind depăşit ca faimă doar de minunatul Château de Versailles.
Ca urmare a faptului că în decursul timpului a fost locuit cu precădere de personaje feminine, unele cu personalităţi remarcabile, care şi-au pus amprenta asupra locului, edificiul a fost supranumit „Castelul femeilor”. Un renume pe deplin justificat, care răzbate din aerul încărcat de istorie al zidurilor străvechi, puse în valoare de obiectele ce vorbesc de timpurile apuse, martore ale vieţii strălucitoare sau ale dramelor cotidiene ale celor care au locuit aici.
Construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, castelul a fost renovat în stil italian renascentist în anul 1513 de către Thomas Bohier, perceptor de impozite sub trei monarhi, şi de soţia sa, Catherine Briçonnet. De fapt, aceasta a avut un cuvânt decisiv în ceea ce priveşte distribuţia spaţiilor şi alegerea primelor decoraţiuni interioare ale castelului. După moartea celor doi, edificiul a ajuns în posesia regelui Francisc I, marele patron al Renaşterii franceze, fiind moştenit apoi de fiul acestuia, Henric al II-lea al Franţei. În ciuda faptului că era căsătorit cu Caterina de Medici, Henric al II-lea i-a dăruit castelul Chenonceau favoritei sale, Diane de Poitiers, frumoasa văduvă pentru care regele a făcut o adevărată pasiune.
Grădinile castelului poartă amprenta celor două rivale
Diane de Poitiers n-a fost o simplă locatară a castelului, ci s-a implicat în întreţinerea şi îmbunătăţirile aduse ansamblului. Astfel, construcția podului suspendat peste râul Cher, constituit din cinci arcade, i se datorează Dianei de Poitiers, care a apelat la serviciile arhitectului francez Philibert de l’Orme pentru realizarea planurilor pe baza cărora a fost pus în practică proiectul.
Grădinile din jurul castelului, la fel de celebre precum construcţia în sine, sunt dovada simţului artistic al curtezanei, care a reușit să facă din terenurile aferente castelului, până atunci cultivate doar cu legume, peisaje cu adevărat memorabile. Pentru a-şi pune în practică planurile de amenajare a grădinii, timp de cinci ani au fost făcute modificări care au permis sporirea suprafeţei aferente grădinii şi structurarea ei conform dorinţei Dianei. În final, grădina de peste 12.000 de metri pătrați a fost concepută sub forma a patru triunghiuri delimitate de două alei diagonale care se întâlnesc în centru, fiecare triunghi fiind împărţit în două de alte alei.
În grădini au fost plantate tufe decorative şi trandafiri căţărători sau obişnuiţi, o mare varietate de flori, portocali şi arbori ornamentali, toate puse superb în valoare de pădurea bogată din jur. Înconjurat de vegetație se află bastimentul, turnul care a adăpostit grajdurile regale și unde au fost crescuți viermi de mătase aduşi în Franţa de Caterina de Medici.
Nu doar Diane a contribuit la transformarea grădinilor regale în peisaje de basm. Și Caterina de Medici a avut un rol la fel de important în acest sens. După planurile acesteia a fost reconstruit un labirint de grădină, în care rolul principal îl joacă arbuştii de Taxus baccata. În centrul labirintului se află un chioşc care oferă o privelişte completă asupra întregii zone a labirintului, dar şi posibilitatea de a admira cariatidele adăugate de Caterina de Medici pe faţada castelului.
De asemenea, peste podul cu cinci arcade arcuit deasupra râului, la dorința Caterinei s-a construit o galerie cu două etaje care îi poartă numele și care în Primul Război Mondial a fost folosită ca infirmerie, precum și marea sală de bal, structuri care au definit în cele din urmă personalitatea castelului Chenonceau. Dintre cele două şemineuri de la extremitățile galeriei, cel sudic are doar rol decorativ, mascând uşa de ieşire pe malul stâng al râului.
De la Caterina de Medici, la strămoșii lui George Sand
Odată cu dispariţia lui Henric al II-lea al Franţei, Diane de Poitiers a fost nevoită să cedeze castelul influentei Caterina de Medici, care a exilat-o într-un alt castel, Chaumont-sur-Loire, devenind astfel stăpână cu drepturi depline asupra castelului Chenonceau.
Începând cu anul 1589, următoarea proprietară a castelului a devenit Louise de Lorraine-Vaudémont, nora Caterinei de Medici, care s-a izolat aici după moartea regelui Henric al III-lea al Franţei impunând o atmosferă de doliu, motiv pentru care a rămas cunoscută ca Regina Albă, după veșmintele simbolizând doliul regal la care nu a renunțat pe tot parcursul vieții.
După un timp în care castelul a fost abandonat, în 1733 a ajuns în proprietatea perceptorului regal Claude Dupin, a cărui soţie, madame Dupin, predecesoare a scriitoarei George Sand, a restaurat castelul și a făcut din Chenonceau un centru de întâlnire a intelectualilor vremii, frecventat de renumiţi oameni de cultură precum Jean-Jacques Rousseau sau Voltaire. În zilele noastre, o parte a castelului, aflat în prezent în proprietate privată, a fost transformată în muzeu.
Încăperi ce poartă numele personajelor care le-au locuit
Având o configurație rectangulară, încadrat de turnuri rotunjite plasate în colţuri, castelul are la bază doi dintre stâlpii care au constituit fundaţia morii iniţiale și care sunt amplasați chiar în albia râului.
La parter se găsesc patru saloane deservite de un vestibul cu bolţi în ogivă. Camera Gărzilor, decorată cu tapiserii flamande din secolul al XVI-lea, cu reprezentări din viaţa de curte şi scene de vânătoare, adăpostește cuferele care serveau la transportul obiectelor casnice atunci când curtea regală era relocată.
Multe alte încăperi poartă în prezent numele celor care au locuit în castel de-a lungul timpului. În dormitorulDianei de Poitiers, restaurat de madame Pelouze, se află şemineul realizat de sculptorul Jean Goujon. Șemineul este gravat cu inițialele lui Henric al II-lea și ale Caterinei de Medici, H și C, care prin intercalare pot forma litera D, de la Diane de Poitiers.
În Camera Verde a Caterinei de Medici, care i-a fost cabinet de lucru în timpul regenţei sale, se găsesc tablouri de Tintoretto, Jordaens, Jouvenet, Van Dyck și Veronese, iar Salonul Ludovic al XIV-lea adăpostește un cămin renascentist purtând emblemele lui Francisc I şi Claude a Franței.
La etaj, vestibulul Catherine Briçonnet abundă în tapiserii de Oudenaarde, iar dormitorul Caterinei de Medicieste împodobit cu tapiserii flamande.
Castelul este imaginea concretă a raportării personajelor din tagma regală la credința catolică. Statuile și picturile cu subiecte religioase predomină în fiecare încăpere, în special în capela castelului având altarul poziționat în centru.