Centrul de învățare Rolex este o exemplificare a faptului că, în universități, granițele tradiționale dintre discipline pot fi dărâmate, iar matematica și ingineria se întâlnesc cu neuroștiința sau cu microtehnica pentru dezvoltarea de noi tehnologii care îmbunătățesc calitatea vieții.

„INVITĂM PUBLICUL în acest spațiu pentru a promova mesajul conform căruia munca în domeniul științelor este o muncă pentru avansarea societății”, declara Patrick Aebischer, președintele –
la acea vreme – al EPFL.

Universitatea École Polytechnique Fédérale de Lausanne, din Elveția, a deschis acest centru atât pentru studenții săi, cât și pentru publicul larg. Am avut plăcerea de a vizita locul, la scurtă vreme după ce a fost deschis, prin 2010. În România nu devenise o știre, ci auzisem de existența lui doar noi, cei din domeniul arhitecturii, care apreciam prospețimea perspectivei, la acel moment, de a deschide spațiile de studiu publicului.

Dar mai mult decât de funcțiune, cu toții am fost impresionați de dinamica deosebită a construcției.

Deși văzută de sus pare încadrată într-un dreptunghi, de la nivelul trecătorilor, construcția arată ca o bucată de material gros, în bătaia vântului. Un material cu aspect inedit de șvaițer, fapt ce conferă formei rigide din plan un dinamism impresionant.

Pentru a construi unitar întreg spațiul, pe un plan liber, fără prea multe compartimentări interioare, au fost realizate curți de lumină din loc în loc. Întreaga clădire este realizată din două „felii” imense de beton armat, care reprezintă cele două planșee.

Fiind ridicate și curbate între curțile interioare, în exterior te poți bucura de o priveliște interesantă, poți vedea spațiile vecine, pe sub clădire, și poți ajunge într-o altă curte interioară fără a păși prin interiorul clădirii, la fel cum poți vedea detaliile de construcție de sub planșeul parterului sau activitățile din interior.

Pereții exteriori ai întregii construcții, cât și ai curților interioare sunt, de fapt, pereți cortină, de sticlă. Totul pare extrem de minimal și deschis.

Biroul de arhitectură SANAA, câștigător al prestigiosului Pritzker Prize în 2010, a fost cel care a realizat proiectul pentru elvețieni, în urma câștigării unui concurs internațional. O idee la care noi, românii, nici nu putem visa, din moment ce tehnologia folosită pentru acest proiect este una foarte costisitoare și inovatoare. Și nu doar costul proiectării
a fost unul imens – având în vedere reputația și succesul de care se bucură firma SANAA –, ci și costurile construcției au fost extrem de ridicate.

Mai exact, centrul a fost construit între anii 2007 și 2009 și a costat 110 milioane de franci elvețieni. Banii au provenit din fonduri de la stat, dar și de la sponsori precum Rolex, Logitech, Bouygues Construction, Credit Suisse, Nestlé, Novartis și SICPA.

Biblioteca principală a centrului conține un număr impresionant de 500.000 de lucrări tipărite, alcătuind una dintre cele mai mari colecții de cărți științifice din Europa. În același
timp, și universitatea este una dintre cele mai bune și avansate din întreaga lume.

Biblioteca multimedia oferă acces la peste 10.000 de jurnale științifice online, dar și la nu mai puțin de 17.000 de e-book-uri, cu un sistem avansat de căutare, în funcție de bibliografia
necesară studenților și absolvenților.

Centrul cuprinde patru zone de studiu care pot găzdui 860 de studenți, spații de birouri pentru cei peste 100 de angajați ai universității, precum și un loc de studiu dedicat absolvenților care derulează activități de cercetare și care au astfel acces la informația din arhivă și bibliotecă.

Pe lângă acestea, zece așa-numite „bule” sunt amenajate pentru seminarii, ateliere de lucru sau întâlniri, alături de un centru multimedia și de birourile administrației. O parcare de 500
de locuri facilitează accesul studenților și angajaților la centrul de studiu. În plus, o cafenea cu 53 de locuri și terasă, un restaurant, un centru de îndrumare în carieră, birouri pentru asociația studenților, un laborator de cercetare a interacțiunii Om-Computer în procesul de învățare și instruire și chiar o filială a băncii Credit Suisse completează tabloul facilităților oferite.

Arhitectura reflectă aceeași viziune asupra viitorului, pe care universitatea o proiectează spre cercetători și studenți

Dinamica exteriorului se regăsește în mare parte și la interior. Personal, am fost impresionat că la momentul respectiv, spațiile de studiu nu erau în totalitate tipice, cu mese și scaune înșiruite. Unele spații erau amenajate în încăperi cu pardoseala curbă, prevăzute cu fotolii tip sac unde puteai lucra cu laptopul, iar prizele de internet și de curent erau îngropate în pardoseală. Când aveai nevoie de internet la viteză superioară wireless-ului, scoteai din pardoseală firul de internet, iar dacă aveai nevoie de prize, la fel. Lângă spațiile acestea erau amenajate și diverse librării de unde îți puteai procura cărți și articole de papetărie, dar și suveniruri.

Astfel, întreg complexul a fost gândit nu doar ca un loc al studenților la Politehnică, deși ei sunt beneficiarii principali, ci ca un veritabil mall cultural și de știință, care integrează toate funcțiunile și accesoriile necesare unei zile dedicate studiului.

Din punct de vedere arhitectural, elvețienii au înțeles și că o astfel de viziune nu poate fi integrată într-o clădire veche, ci trebuie armonizată cu o arhitectură capabilă să reflecte aceeași viziune asupra viitorului, pe care universitatea o proiectează spre cercetători și studenți.

Niciun alt stil nu se potrivea mai bine acestei viziuni. Deschiderea spațiului prin suprafețe mari vitrate simbolizează deschiderea dintre domeniile cuprinse în ansamblu, dar și receptivitatea și ospitalitatea universității față de cei care doresc să inoveze, curțile de lumină inserate în fondul dreptunghiular reprezintă o hartă stilizată a conexiunilor interdisciplinare, dar și sociale, iar jocul formelor curbe simbolizează dinamismul științei, mereu în ascensiune, dar și ideea societății mereu în schimbare și mișcare.

Dinamica clădirii inspiră la mișcare, la evoluție și la înțelegerea logică a unui sistem – în acest caz, a sistemului universitar, însă metafora poate fi extrapolată și către mecanismul
de organizare a societății umane, căci tendința, din trecut, de a deconecta diversele domenii profesionale tinde acum spre interconexiune și colaborare a variilor domenii, pentru a avea în
final o înțelegere mai complexă și mai cuprinzătoare a tuturor lucrurilor.

O altă idee, care se pare că în cultura noastră lipsește cu desăvârșire, este aceea potrivit căreia un proiect arhitectonic de anvergură internațională devine automat și un punct de atracție pentru turiști. Drept dovadă, în următorul an de la deschiderea pavilionului, inclusiv noi, la vremea aceea studenți la Universitatea de Arhitectură din București, am fost să vizităm noul centru, pentru a ne însuși o parte din principiile arhitecturale utilizate în cadrul proiectului. Adevărul e că o pondere însemnată din cheltuielile centrului este acoperită prin biletele de intrare vândute vizitatorilor.

Rolex Learning Center este cu adevărat un spațiu dedicat studiului, și nu doar atât, este un proiect prin care elvețienii își demonstrează viziunea evoluată în ceea ce privește educația
și conștientizează că fără materiale, laboratoare și spații atrăgătoare cu informații din diverse domenii integrate, studenții lor nu pot deveni performanți.

Atât respectul pentru ceea ce înseamnă universitatea, dar și respectul față de studenți sunt demonstrate peste măsură prin realizarea acestei investiții care dă rezultate pentru țară. Din acest spațiu pornesc noi afaceri în domeniul inovației tehnologice, se nasc noi parteneriate cu firme mari din domeniul tehnologiei și, nu în ultimul rând, se pregătesc studenți pentru o piață a muncii într-un domeniu evoluat. Comparând cu România, unde laboratoarele și tehnologiile din universități sunt ori inexistente, ori demne de secolul trecut, discrepanța dintre sistemul nostru universitar și al lor este comparabilă cu dimensiunea financiară a sponsorilor lor, enumerați ceva mai sus.