Adin Tabacu, psiholog psihoterapeut cu specializare în psihoterapia cognitiv-comportamentală, a vorbit pentru Real Estate Magazine despre schimbările produse de pandemie în cognițiile, emoțiile și în comportamentele oamenilor și cum se reflectă acestea în modificarea dorințelor, nevoilor și comportamentelor de consum ale clienților din real estate.
Omul, ființă socială
Spre deosebire de leopard, de urs și de alte câteva (puține) viețuitoare, omul este o ființă socială. Când vorbesc despre aceste lucruri, preferința mea se îndreaptă către leopard, poate din cauza frumuseții animalului. Cu excepția scurtei perioade de împerechere și a celei în care femela își crește puii – aproximativ doi ani –, leopardul trăiește complet solitar: așa a ales Mama Natură pentru acest animal, după cum, pentru noi, oamenii, a ales să ne organizăm în structuri de familie, familii extinse, comunități de toate felurile, state, națiuni, țări.
Nu doar atât: oamenii sunt singurele ființe capabile să conlucreze creativ și organizat în cadrul grupurilor mari de indivizi, să se coordoneze în cadrul acestor grupuri în vederea îndeplinirii unor țeluri comune. Într-una dintre cărțile sale, istoricul și scriitorul Noah Harari ne propune un exercițiu de imaginație: să ne închipuim un stadion de mari dimensiuni în care tribunele sunt ocupate nu de oameni, ci de mii și zeci de mii de cimpanzei. Haosul ar fi, probabil, total: în unele părți ale stadionului, mici grupuri de cimpanzei ar reuși să prezinte coerență și coeziune, însă unitatea (relativă) la nivelul întregului grup de zeci de mii de indivizi ar fi complet imposibilă. Și vorbim, în acest șăgalnic exemplu, despre cea mai apropiată rudă a omului, maimuța primată cu care împărțim aproape 99% din materialul genetic care ne alcătuiește…
Absența contactului fizic își spune cuvântul, în special în cazul copiilor, adolescenților și adulților foarte tineri
Pandemia care ne bântuie de mai mult de un an a produs schimbări evidente în cognițiile, emoțiile și mai ales în comportamentele oamenilor. Că nu ne plac aceste schimbări și ne împotrivim lor – de cele mai multe ori în mod inconștient – este de la sine înțeles: creierul uman agreează căile bătute și relativa uniformitate, iar nu schimbările bruște, rapide, haotice.
Pandemia ne împiedică să ne reunim în grupuri mai mari de patru sau șase persoane (sau cum or dicta regulile stabilite de state), iar de grupuri mari cu adevărat nici nu poate fi deocamdată vorba. Este drept că avem la îndemână realitatea virtuală (TV, rețele sociale etc.) care ne reunește, însă absența contactului fizic, apropiat, își spune cuvântul, în special în cazul copiilor, adolescenților și adulților foarte tineri. Așa-numita „distanțare socială” îmi sună discret a „izolare socială”… unii parametri ai schizoidiei se intruzează ușor-ușor în viețile noastre, iar asta nu este de natură să ne fericească…
Izolarea socială „benevolă” și reluarea vieții de până acum
Pandemia a adus și frica – frica de îmbolnăvire, frica de neputință, finalmente frica de moarte. Izolarea socială devine, astfel, cumva „benevolă”, unii oameni aleg să se mute la țară, își cumpără sau își construiesc case acolo, ajutați fiind și de conceptul – ușor idealist… – al reîntoarcerii la natură și apropierii de glie. Desigur că locuința la țară trebuie să dispună de toate facilitățile, șosele asfaltate și televiziune prin cablu, iar distanța față de marele oraș să fie, pe cât posibil, redusă… Estimez că cei care caută proprietăți în sate (semi)izolate sunt foarte puțini la număr, iar proprietățile în astfel de zone vor putea fi cumpărate în continuare la un preț echivalent a trei-patru salarii de multinațională…
Îmi este greu să cred că o îndepărtare reală de marile orașe se va produce cu adevărat. Iar asta nu doar din cauza organizării actuale a societății (locuri de muncă și de loisir, rețele etc.), ci și datorită imposibilității contrazicerii naturii umane când vine vorba de asocierea în grupuri mari. Pandemia actuală nu este suficient de puternică pentru a provoca astfel de schimbări!
Pandemia va trece, așa cum toate trec pe Pământul acesta. Oamenii își vor relua viețile cam de acolo de unde le-au lăsat, având senzația, pentru o vreme, că s-au înțelepțit cu ceva. Vor continua, dând glas – în mod inconștient, desigur – naturii lor profunde, să se aglomereze în mari orașe și cartiere de birouri, deoarece, ce să vezi (?!), mai toată lumea s-a săturat ca de mere pădurețe să lucreze de-acasă… Mulți dintre clienții mei din cabinet, tineri corporatiști, mi-au confirmat acest lucru. Le lipsește mult socializarea, schimbul de impresii față în față.
Prin urmare, dezvoltatorii imobiliari, producătorii de mașini, telefoane sau mobilă, bancherii sau farmaciștii ar trebui să-și facă griji doar în legătură cu strategiile de aplicat până la terminarea pandemiei și, desigur, cu flexibilizarea acestora în funcție de termenul prezumat (și, în mod clar, încă necunoscut). După pandemie, lucrurile vor reveni, într-un termen rezonabil, unde au fost și înainte, iar consumatorul mediu va fi probabil, pentru scurt timp, mai puțin exigent.
Material publicat inițial în Real Estate Magazine, Nr.37.