Oameni care au construit Bucureștiul: Nicolae Ghika-Budești

Catalin Socol

, Real News

Arhitectul Nicolae Ghika-Budești a fost un promotor al renașterii vechii arhitecturi românești și al afirmării specificului național, al stilului neoromânesc în arhitectura autohtonă.

Descendent al unei vechi familii boierești, Nicolae Ghika-Budești a fost fiul lui Eugen Ghika-Budești și al soției acestuia, Elena Cantacuzino. Din căsătoria lui cu Madeleine Landrieu au rezultat doi fii, ce au dus mai departe moștenirea sa: Ion Ghika-Budești, care a devenit profesor al Facultății de Arhitectură, și Ștefan Ghika-Budești, creatorul școlii românești de geologie inginerească.

Ca mai toți contemporanii săi, Nicolae Ghika-Budești a fost educat în străinătate, urmând, în perioada 1893-1901, École des Beaux-Arts din Paris, în atelierul profesorului Victor Laloux. Până la acel moment, Ghika-Budești urmase cursurile primare la Colegiul Gaillard, în Lausanne, Elveția, cursurile liceale la École Monge din Paris și, în continuare, cursurile Școlii de Poduri și Șosele din București.

Preocuparea arhitectului pentru vechea arhitectură românească s-a concretizat în numeroase lucrări publicate de acesta, dintre care putem aminti: „Mânăstirea Probota”, „Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. I. Înrâuririle străine de la origine până la Neagoe Basarab”, „Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. II. Vechiul stil românesc din veacul al XVI-lea”, „Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. III. Veacul al XVII-Iea” și „Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. IV. Noul stil din veacul al XVIII-lea”.

Ghica 3 - Oameni care au construit Bucureștiul: Nicolae Ghika-Budești

Arhitectura neoromânească, stil apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, este rezultatul încercărilor de a găsi un stil arhitectural specific românesc. Încercările se datorează în principal arhitecților Ion Mincu și Ion N. Socolescu. Urmașii lui Ion Mincu, Grigore Cerchez, Cristofi Cerchez, Petre Antonescu sau Nicolae Ghika-Budești au militat pentru o arhitectură modernă, cu specific național, întemeindu-se pe teze de felul celor formulate de Alexandru Odobescu pe la 1870. Stilul neobrâncovenesc, al cărui promotor este Nicolae Ghika-Budești, a fost o reacție națională după dominația eclectismului.

Pe lângă lucrările din Capitală ale arhitectului, trebuie să amintim câteva opere importante ale sale din țară, cum sunt Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mircești și Biserica Sfântul Nicolae din cartierul Copou al Iașiului.

Mausoleul, format dintr-o capelă mortuară unde a fost înmormântat poetul Vasile Alecsandri, a fost construit în perioada 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, în curtea conacului de la Mircești. Planurile monumentului au fost realizate de arhitectul Nicolae Ghika-Budești, membru de onoare al Academiei Române la acea vreme. La data de 19 mai 1928, aici au fost strămutate osemintele poetului, cu participarea președintelui Academiei Române, Emil Racoviță, și a nepoatelor poetului, Elena și Margareta Catargi, într-un cadru restrâns. Mai apoi au fost aduse și înmormântate aici rămășițele părinților lui Vasile Alecsandri, cât și cele ale soției acestuia, Paulina Alecsandri. Mausoleul a fost inaugurat festiv la data de 3 iunie 1928, în prezența mai multor membri ai Academiei Române și a unor personalități politice și culturale ale vremii.

Ghica 2 - Oameni care au construit Bucureștiul: Nicolae Ghika-Budești

Biserica Sfântul Nicolae din cartierul Copou se încadrează în stilul tradițional moldovenesc, cu elemente moderne. Pictura interioară a fost executată de pictorul Vasile Pascu în anii 1962-1965, iar icoanele de pe catapeteasmă și iconostasele au fost pictate de Corneliu Baba. Lăcașul este situat în Iași, la capătul bulevardului Carol din cartierul Copou. Lucrările de construcție au început în anul 1937 și s-au finalizat în 1943, când biserica a fost și sfințită de mitropolitul Irineu Mihălcescu.

Arhitectul Nicolae Ghika-Budești este cel ce a proiectat prima biserică română unită cu Roma, de rit greco-catolic, construită în Capitală

Catedrala Sf. Vasile cel Mare este situată pe strada Polonă, nr. 50. Patronul bisericii este arhiepiscopul Vasile cel Mare, iar sărbătoarea de hram, pe 1 ianuarie. Edificiul a fost ridicat și sfințit în anul 1909, iar mai apoi, ca urmare a regimului comunist, a avut un istoric tulburător.

În biserica Sf. Vasile au slujit de-a lungul timpului patru episcopi greco-catolici. Este vorba despre episcopul Demetriu Radu, ucis într-un atentat cu bombă pus la cale de comuniști la Senatul României (pe 8 decembrie 1920), episcopii Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu și Ioan Bălan, suprimați în temnițele comuniste. Monseniorul Vladimir Ghika a slujit aici în anul 1943.

Ghica 1 - Oameni care au construit Bucureștiul: Nicolae Ghika-Budești

Cu greu autoritățile de la București au fost de acord cu ridicarea lăcașului, iar una dintre condițiile impuse a fost ca acesta să nu fie construit la stradă, ci în curte, drept pentru care a ajuns să fie situat la o distanță de 30 de metri de strada Polonă. În anul 1948, cu concursul autorităților comuniste, biserica a fost ocupată de o parohie ortodoxă. Cu acea ocazie, Vasile Aftenie, episcop vicar greco-catolic pentru Vechiul Regat, a fost scos din biserică, arestat și omorât în bătaie în beciurile Securității din București. După evenimentele din 1989, biserica a fost revendicată cu mare greutate de credincioșii greco-catolici. Deși la mică distanță se află șase biserici ortodoxe, prelații Bisericii Ortodoxe Române, care inițial au promis restituirea bisericii, nu au dus promisiunea la îndeplinire, aceasta ajungând să fie retrocedată abia după un proces care a durat 14 ani de zile. Astfel, Parohia Română Unită cu Roma „Sf. Vasile” din București a reintrat în posesia bisericii pe 28 decembrie 2006. Preotului ortodox i s-a permis folosirea casei parohiale până în februarie 2007. Într-un final, în data de 4 mai 2008, în cadrul unei ceremonii la care au participat peste 2.000 de persoane, în această biserică a fost instalat noul episcop vicar greco-catolic de București, Mihai Frățilă, lăcașul fiind ridicat la rang de catedrală.

Good to know

Cea mai importantă lucrare a arhitectului Nicolae Ghika-Budești este clădirea actualului Muzeu Național al Țăranului Român, fostul Muzeu de Etnografie, Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială. Situat în București, pe Șoseaua Kiseleff, nr. 3, lângă Piața Victoriei, edificiul a fost construit în perioada 1912-1941. Muzeul Țăranului Român a obținut în 1996 trofeul EMYA (Premiul Muzeul European al Anului)

.Muzeul Național al Țăranului Român a devenit cunoscut pentru colecțiile sale formate din 100.000 de obiecte. Clădirea este unul dintre cele mai bine reprezentate edificii neoromânești din țara noastră. Continuator al Muzeului de Etnografie, Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, înființat la 13 iulie 1906, MNȚR s-a mai numit Muzeul de Etnografie și Artă Națională, din 1912, Muzeul de Artă Națională, Muzeul de Artă Națională Carol I, din 1915, iar mai apoi, Muzeul de Artă Populară al Republicii Populare Române, respectiv Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România. În 1978, muzeul s-a unit cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului și de Artă Populară.

În același stil neoromânesc, cu arcade, pridvor, elemente bizantine și piatră decorativă roșie, pe strada Mihail Moxa din Capitală, la nr. 3-5, regăsim o altă operă emblematică a arhitectului, Casa Radu Rosetti.

Material publicat inițial în Real Estate Magazine, Nr.35.

MACHETA - austrotherme

Leave a Reply