Secretele Palatelor: Castelul Miramare, un loc romantic cu aureolă întunecată

Diana Nita

, Real Heritage

O construcție desprinsă din vremurile romantice cu prinți și domnițe sfioase, într-un decor de poveste, înconjurat de apele albastre ale Mării Adriatice și flancat de o grădină cu arbori luxurianți. Acesta este castelul Miramare care domină golful Trieste cu alura sa maiestuoasă, dar și cu poveștile din spatele zidurilor sale, țesute pe destinele tragice ale unor personaje care au locuit aici.

Ridicându-se semeţ între mare și o întindere verde de plante şi copaci, castelul Miramare arată ca un loc magic, care îşi justifică aura de mister ţesută în jurul său.

Castelul Miramare a fost construit de arhiducele Ferdinand Maximilian de Habsburg pentru soția sa, Charlotte a Belgiei, între anii 1856 şi 1860, după planurile arhitectului Carl Junker. Ferdinand își dorea o reședință care să fie pe măsura rangului său și care să aibă măreția potrivită pentru o regină. Așa a luat naștere superbul edificiu, izolat între mare și magnificul parc de 22 de hectare care îl înconjoară, dar cel mai important, un loc care să fie departe de curtea habsburgică și de intrigile de acolo. Se spune că arhiducele s-a îndrăgostit de acest loc atunci când a fost surprins în golf de o furtună iscată din senin; fugind din calea furtunii, el s-a adăpostit în acest port și a fost atât de impresionat de peisaj, încât a hotărât ca acesta să fie locul unde va ridica viitorul său castel.

Maximilian a supravegheat îndeaproape construcția castelului și a parcului. El și Charlotte s-au mutat la parter cu mult înainte de finalizarea acestuia. Au fost angajați cei mai buni arhitecți și meșteri pentru a decora interioarele magnifice ale clădirii, care pot fi vizitate chiar şi azi și al căror mobilier original mai poate fi admirat în multe încăperi.

Miramare aerea ph Anja Cop - Secretele Palatelor: Castelul Miramare, un loc romantic cu aureolă întunecată

Parcul castelului, o adevărată grădină botanică

În imensul parc al castelului au fost plantați copaci şi plante tropicale care în timp au devenit cu adevărat luxuriante. Multe dintre speciile de plante au fost aduse chiar de arhiduce, pasionat de botanică, în urma călătoriilor sale în jurul lumii în calitate de amiral al Marinei Militare austriece. Aleile parcului au fost decorate cu sculpturi și fântâni a căror frumusețe rivaliza cu cea a celebrelor fântâni din grădinile de la Versailles.

Inițial, de amenajarea parcului s-a ocupat grădinarul Josef Laube, care a fost apoi înlocuit de Anton Jelinek, originar din Boemia, în anul 1859.

Parcul este o adevărată grădină botanică, un amestec de esențe lemnoase, arbori și arbuști specifici Europei Centrale, dar și peisajului mediteranean. Înainte de anul 1856, zona pe care se întinde parcul era goală, aridă, doar cu câțiva arbuști și tufe de spini. În prezent, însă, există diferite specii de arbori, care sunt, în cea mai mare parte, de origine non-europeană sau, în orice caz, care nu se aclimatizează uşor în zonă. Pot fi admiraţi cedri din Liban, Africa de Nord și Himalaya, molizi și brad roșu provenind din Spania, chiparoși din California şi Mexic, diverse specii de pin din Asia și din America, precum și unele specii exotice cum ar fi Sequoia sempervirens și Ginkgo biloba. Miramare a fost conceput ca o suită de grădini și nu ca un parc obişnuit. În realitate, acesta nu are o intrare monumentală sau un drum de acces care să ducă până la castel, fiind împânzit de cursuri de apă, iazuri, poteci șerpuitoare, oaze de verdeaţă, toate amenajate după un design natural, cu zone de pajiști tipice grădinilor englezeşti. Neregularitatea terenului a favorizat amenajarea unui promontoriu care unește artificial regiunile transformate de mâna omului cu mediul natural.

Ferdinand Maximilian şi-a găsit sfârşitul în Mexic

Construcţia castelului a fost terminată după ce Maximilian și Charlotte s-au mutat în Mexic, în anul 1864. Maximilian a acceptat să preia tronul mexican în 1859, dar numai după intervenția franceză în Mexic și sub presiunea lui Napoleon al III-lea. El și Charlotte au devenit împăratul Maximilian I și împărăteasa Carlota a Mexicului în aprilie 1864 și astfel s-au stabilit în Mexico City.

Napoleon al III-lea a pus capăt sprijinului francez pentru Maximilian și a retras trupele franceze din Mexic la doar trei ani după ce împăratul a preluat tronul. Refuzând să abdice de la tron ​​și să părăsească Mexicul, în mai 1867, Maximilian a fost luat prizonier la Querétaro de către trupele republicane ale lui Juárez. La mai puțin de o lună de la acest moment, la vârsta de 34 de ani, Maximilian I a fost împușcat din ordinul lui Juárez. Se spune că soția sa, Charlotte, a înnebunit după moartea împăratului și și-a petrecut restul zilelor în izolare, neîmpăcată cu gândul pierderii suferite și înconjurată de bunurile care îi aminteau de acesta.

Castelul Miramare, blestemat?

Din această poveste tragică s-a născut legenda care spune că frumosul castel Miramare este blestemat și că oricine doarme între zidurile sale va avea parte de o moarte violentă, la o vârstă fragedă și într-o țară străină, aşa cum s-a întâmplat cu primul său proprietar.

Chiar dacă este doar o legendă cu parfum romantic, sunt mulţi cei care cred că, de-a lungul timpului, blestemul s-a repetat în mod inevitabil. Astfel, se spune că ducele Amedeo de Aosta care a locuit în castel timp de aproximativ șapte ani împreună cu soția sa, Anne de Orléans, a murit după ce a fost luat prizonier de englezi, trăindu-şi ultimele zile din viaţă în captivitate. Acesta a locuit în încăperile de sus ale castelului și a modificat câteva camere în stilul imperial, îndepărtând însemnele regale și înlocuindu-le cu cruci specifice familiei de Savoia.

La fel, la sfârșitul anului 1945, generalul german Friedrich Rainer, care a locuit la castel în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost împușcat de luptători partizani.

Castelul a servit şi drept cartier general pentru garnizoana americană la Trieste. Pentru ca misterul din jurul romanticului Miramare să fie desăvârşit, legenda spune că, pentru a nu cădea pradă blestemelor, un general american al trupelor aliate a preferat să doarmă afară, într-un cort pus în fața castelului, și nu în interiorul său.

Unele încăperi ale castelului au încă mobilierul original

În ciuda blestemului, cele aproximativ 20 de camere încă mobilate cu mobilierul original al lui Maximilian și Charlotte au zilnic mii de vizitatori. Și dacă mobilierul somptuos, simbolurile imperiale decorate cu blazoane și tapiseriile bogate nu lasă pe nimeni indiferent, balcoanele care îmbrățișează castelul la exterior oferă vizitatorilor o priveliște uimitoare asupra golfului Trieste. Interesant este faptul că încăperile care serveau drept dormitor și birou pentru arhiduce reproduc cabina și, respectiv, camera de la pupa a fregatei la bordul căreia era atunci când a descoperit pentru prima dată golful Trieste. Castelul este flancat de tunuri care au fost donate de regele Leopold l al Belgiei, dar și de mici iazuri unde broaştele țestoase stau la soare.

Ulterior, castelul a devenit Muzeul Istoric al Castelului Miramare, iar în 2016 a primit 257.237 de vizitatori, în timp ce parcul castelului Miramare a fost vizitat de 833.300 de vizitatori. În interiorul său se păstrează și o valoroasă colecție de vaze orientale şi o serie de picturi semnate de Cesare Dell’Acqua, care descriu istoria castelului Miramare. Sala tronului a fost recent restaurată și adusă la vechea sa splendoare. Aici există în prezent un pian, iar sala este folosită pentru concerte.

Conform planurilor iniţiale, castelul trebuia să fie format din trei etaje și un mezanin, dar Maximilian, care a mers de multe ori la Trieste în timp ce locuia la Milano pentru a urmări evoluția lucrărilor, a decis în 1858 să renunţe la un etaj. Între timp, Franz și Julius Hofmann, cărora le fusese încredințată decorarea spaţiilor interioare, erau pe cale să definitiveze lucrarea.

Odată stabilit definitiv la Miramare, Maximilian i-a găzduit în noul său castel pe fratele său, Franz Josef I al Austriei, și pe soția acestuia, Elisabeta de Bavaria, cunoscută sub numele de Sissi. De acolo, în data de 14 aprilie 1864, la invitația lui Napoleon al III-lea, Maximilian a ridicat ancora şi a plecat împreună cu soția sa în Mexic, la bordul fregatei Novara, aceeași navă care îi va aduce înapoi cadavrul patru ani mai târziu.

Material publicat inițial în Real Estate Magazine, Nr.33.

MACHETA - austrotherme

Leave a Reply