Considerată de unii un reper și deschizătoare de drumuri în politica Argentinei ca urmare a implicării sale publice de multe ori controversate, de alții un exemplu de ambiție care a propulsat-o în vârful societății, plecând de la o condiție mai mult decât modestă, dar și un model de stil și eleganță, Eva Perón are o reputație caracterizată de extravaganță, tenacitate și nonconformism. Aidoma personalității sale, și casele în care a locuit sau care au servit drept reședințe de lucru pentru cuplul prezidențial au căpătat amprenta sa inconfundabilă, iar Casa Rosada este construcția care demonstrează cel mai bine acest lucru.
Este cunoscut faptul că, în calitate de primă-doamnă a Argentinei, Eva Perón avea grijă ca aparițiile sale în public să fie impecabile, optând de cele mai multe ori pentru o ținută sobră, dar elegantă, și pentru coafuri clasice, cu părul strâns în cocuri îngrijit realizate. La fel, reședințele din Buenos Aires ale cuplului prezidențial, în special Casa Rosada, în care aceasta și-a desfășurat activitatea până la sfârșitul vieții, la vârsta de 33 de ani, au reflectat fidel caracterul și personalitatea complexă a Evitei.
Celebrul balcon de unde energiza masele de oameni
Familia Perón își împărțea timpul între reședința de lucru Casa Rosada, proprietatea oficială Quinta de Olivos și Unzué Palace, aceasta din urmă fiind și casa în care cei doi au locuit împreună de la început.
În ceea ce privește Casa Rosada (Casa Roz), aceasta a devenit celebră mai ales datorită balconului de unde Evita își saluta compatrioții și de unde își transmitea mesajele mobilizatoare. De altfel, acesta a rămas în memoria colectivă datorită scenei de adio din pelicula dedicată Evei Perón, în care rolul primei-doamne a fost interpretat de Madonna. Până să devină o clădire oficială a guvernului, construcția în stil clasic italian a traversat o serie de transformări și a fost folosită în diverse scopuri, printre care ca fort militar sau ca oficiu poștal, în condițiile în care în prezent este sediu guvernamental și muzeu.
Culoarea roz a construcției – simbol al armoniei politice
Casa Rosada este clădirea care adăpostește birourile președintelui Argentinei. Culoarea neobișnuită a clădirii, și anume rozul, face din aceasta una dintre construcțiile emblematice ale Buenos Aires-ului. Având o structură care include trei etaje înspre strada Balcarce și patru etaje înspre Avenida Paseo Colón, proprietatea dispune de încăperi care beneficiază de aerisire și iluminare directe, în timp ce camerele interioare sunt prevăzute cu logii care înconjoară verandele interioare proiectate în acest scop. Toate încăperile originale au avut luminatoare, dintre care, în prezent, mai există doar două. Structura originală a fost prevăzută cu ziduri de rambleu de diferite grosimi și cu dale susținute de plafoane false din cărămidă.
Deși pare o construcție uniformă, Casa Rosada este un amalgam de clădiri care au fost construite și adăugate de-a lungul anilor la cele deja existente. Locul pe care este ridicat ansamblul a fost în trecut albia râului Río de la Plata. Se spune că neobișnuita culoare a zidurilor Casei Rosada a fost aleasă astfel pentru a reduce tensiunile politice de la acea vreme, reprezentând o combinație între culorile partidelor politice adversare, și anume roșu, culoarea federalilor, și alb, culoarea unitarienilor.
În prezent, Plaza de Mayo, principala piațetă a orașului care se află chiar în fața Casei Rosada, este locul în care se desfășoară demonstrații și adunări ale celor care vor să-și facă auzită vocea în diferite privințe.
Cealaltă reședință prezidențială, Quinta de Olivos, este o clădire reprezentativă pentru arhitectura neogotică/barocă, ce servește ca reședință prezidențială și astăzi. În perioada în care a fost președinte, Juan Perón i-a adus unele îmbunătățiri, adăugând un amfiteatru, o piscină și o seră la construcția de bază.
Binefăcătoarea celor oropsiți sau impostoare și falsă?
Chiar și în prezent, personalitatea și activitatea Evei Perón stârnesc contradicții, unii considerând-o apropiata celor săraci și mai puțin favorizați, alții blamând-o pentru setea de putere și ambiția nemăsurată, care au consacrat-o drept o voce importantă a politicii și au făcut-o deschizătoare de drumuri pentru femeile care nu avuseseră acces până atunci la marea politică a Argentinei. Cert este că, în anul 1945, atunci când Juan Perón, la acel moment ministru al Muncii, a fost arestat, Eva Duarte a mobilizat grupurile de muncitori și de soldați loiali lui Perón. La scurt timp, mai exact după numai 14 zile, acesta a fost pus în libertate, iar în1946 a câștigat alegerile prezidențiale. În anii care au urmat, Evita a fost foarte activă, politic și social, punând bazele fundației care îi poartă numele. Prin intermediul acesteia, prima-doamnă a construit spitale, cămine pentru vârstnici și pentru mamele singure, școli și adăposturi pentru sărmani. Era o practică curentă ca, în biroul său din Casa Rosada, să primească oamenii în audiență și să se ocupe de problemele lor, în timp ce președintele, deși ales în mod democratic, a condus ca un dictator. Datorită sprijinului carismaticei sale soții, el a câștigat și alegerile din 1951.