Dincolo de îmblânzirea oricăror resorturi psihologice, putem oare să ne încredem în forța unei arhitecturi inspirate de a transforma însăși psihoza purei supraviețuiri în fericirea și seninătatea cu care privim spre un nou cămin?
O prospectare a punctelor vulnerabile prin care Aliații ar fi putut ataca va îndemna trupele Wehrmacht spre o altfel de fortificare a țărmului pe care tocmai ce-l apropriaseră, astfel încât – între 1942 și 1944 – în jur de 8.200 de buncăre cuceresc 2.685 de kilometri de coastă, din nordul Norvegiei până spre malurile spaniole. Deplasate prin alunecările de teren pe care le vor aduce violentele furtuni ce stăpânesc malurile Atlanticului, buncărele care, la rândul lor, își vor mai găsi refugiu pe țărm vor ajunge mai târziu să captiveze prin noua lor geometrie un fost discipol al lui Le Corbusier, al cărui nebunesc ideal profesional era tocmai deplasarea axei sub care înțelegem arhitectura.
„Vivre à l’oblique”, va fi fantasmagoricul îndemn al lui Claude Parent, care, întâlnind noua fluiditate pe care natura o schița ea însăși cu structurile trupelor germane, va propune podelele înclinate, care în viziunea sa ar fi devenit eliberatoare inclusiv în relațiile interumane. Reconfigurarea spre care buncărele fuseseră aduse îl va inspira să experimenteze o nouă aventură a formelor chiar într-o… biserică, mai precis parohia Sainte-Bernadette du Banlay din Nevers.
La o jumătate de veac distanță, imensul pionierat al maestrului elogiat pentru bazele supermodernismului va primi un omagiu din partea Froscen Architects, care vor prelua ecologia drept impuls al viitorului pentru a dezvolta patru micro-locuințe de 38 de metri pătrați pe acoperișul unui fost post telefonic subteran, exploatat la Leiden în cel de-al Doilea Război Mondial. Dincolo de lemnul ce îndulcește austeritatea unei cazemate, funcționalitatea a fost calculată pentru un nivel înalt de izolare și costuri scăzute de încălzire, grație colectării apelor pluviale, panourilor solare și iluminatului LED.
Același angajament pentru sustenabilitate îl regăsim și la Green Orchard, pentru care Paul Archer Design și-a imaginat o fațadă rabatabilă prin care aluminiul oferă discreția unei oglinzi, contopind proiectul de 200 de metri pătrați din South Gloucestershire în camuflaj cu peisajul.
După temeritatea cu care dorește să se impună prin cel mai suplu zgârie-nori rezidențial al continentului, biroul Powerhouse Company din Rotterdam întâlnea la Eindhoven provocarea unei metamorfoze a unui turn în stil brutalist, operă a lui Hugh Maaskant, pe care îl va transforma într-un ansamblu de locuințe și birouri, poate chiar extins cu un hotel.
Orice prejudecăți ce ar putea clasa structurile utilitare drept divergente ideii de lux sunt anulate prin facilitățile și, mai ales, istoricul cu care fascinează The Glass House – cândva, unul dintre singurele patru adăposturi pentru înalți demnitari din zona Londrei. Readus la viață printr-o piscină, un atrium și o scară de sticlă, proiectul din Chislehurst (Kent) este disponibil la trei milioane de lire sterline.
Cu ambiții diplomatice intempestive și totuși atât de fragil de pus la punct, peisajul politicii globale nu oferă tocmai aparența serenității, mai ales dacă privim spre acuratețea cu care The Bulletin of the Atomic Scientists ne menține conectați la avansul înarmării nucleare. Construcția de buncăre în context de pace părea totuși o hilară psihoză din spectrul tenebrelor anului 2000 sau al calendarului mayaș, dar cu toate acestea, imprevizibilitatea Stăpânilor Lumii ajunge a da naștere unui nou segment al pieței imobiliare. Aceste construcții se disting începând cu atractivul preț de 25.000 de dolari pentru concesiune pe 99 de ani, unele chiar din recondiționarea reminiscențelor Războiului Rece, cum ar fi una dintre cele 5.000 de unități dintr-o bază militară dezafectată încă din 1967 în South Dakota, cândva cel mai generos adăpost artificial pe care planeta noastră l-ar fi putut oferi unei comunități. Orice grijă că viața nu și-ar putea continua cursul firesc este anulată în complexul Vivos xPoint de operabilitatea unor magazine, grădini hidroponice, a unui centru Spa și chiar a unui teatru. Fiecare locatar are însă responsabilitatea de a-și personaliza habitatul și chiar de a-l racorda la utilități care, în aceste condiții, nu includ doar alimentarea cu apă și electricitate, ci și filtrarea aerului.
Cum abandonarea deplină a solului poate împinge către cele mai sumbre limite ale pesimismului, pentru 985.000 de dolari, Texas Preppers Dream Home tentează noua clasă de prevăzători cu o structură convențională, terestră, dublată de o extensie subterană de 92 de metri pătrați ce cuprinde inclusiv un periscop, pentru a urmări când ne putem întoarce în siguranță la suprafață. Refugiul ne este garantat de un sistem de filtrare nucleară, biologică și chimică, cât și de o infrastructură hidroponică de creștere a plantelor. Fiindcă, totuși, însăși supraviețuirea ne determină să explorăm această piață imobiliară alternativă, între facilitățile acoperite de prețul proprietății regăsim și… provizii de alimente pentru zece ani, alături de șase tancuri de oxigen de rezervă.
Din moment ce un buncăr are o destinație prestabilită, ca o excentricitate, inventivitatea ar putea deschide oportunități chiar și în cazul unui depozit de proiectile, disponibil pentru suma de trei milioane de dolari.
Seriozitatea noii clase de proprietăți este confirmată de cutezanța arhitecților, în timp ce receptivitatea pieței se evidențiază inclusiv prin tranzacțiile realizate pe eBay.
Articol publicat în ediţia tipărită a Real Estate Magazine din Iulie 2018.