Filantropia vine cu maturitatea. Nu poți să spui de când ești tânăr că ești filantrop. Filantropia vine când acumulezi experiență și venituri. Filantropia nu se poate face cu stomacul gol. Filantropia trebuie făcută decent. La vârsta maturității simțim nevoia de a dărui oamenilor din jur atât experiența noastră, cât și ceea ce este necesar pentru ca ei să se dezvolte. Dumnezeu spune: „Ca să îl ajuți pe om, arată-i cum să se hrănească singur, nu îi da hrana direct”.

Din fondurile pe care le avem disponibile ne implicăm direct în susținerea unor tineri artiști, ale căror lucrări le puteți vedea expuse în galeria Rotenberg-Uzunov, participăm în fiecare an la Festivalul Brazilor de Crăciun, facem donații către alte fundații. De asemenea, în fiecare an de Paște și de Crăciun facem cadouri unei case de copii – Înger Alb. Primesc foarte multe solicitări, dar îi ajut pe cei care simt într-adevăr că merită. Avem tot timpul patru-cinci artiști pe care îi susținem constant și pe care îi punem la treabă. E un sentiment minunat să știi că cineva lucrează permanent în sprijinul frumosului, pentru împlinirea spirituală.

Susțin arta, cultura, muzica, adevărul și frumosul. Galeria Rotenberg-Uzunov se află lângă Ateneul Român, care e atât de aproape încât adesea simt cum energia sunetelor de violoncel sau pian traversează strada aceasta îngustă şi se răspândeşte în toată galeria.

Lucrările lui Raid, unul din tinerii artiști pe care îi susțin, atrag pe toată lumea. Poveşti în poveşti şi alte poveşti, în culori, în asocieri imprevizibile care cuceresc un public activ, antreprenori, oameni cu vieţi dinamice, care călătoresc des. Iar instalaţiile şi sculpturile sunt create de Sorin Maxim. A lui e această „Piramidă a lui Maslow”. Și tot a lui e şi „Europa”. Cu această introducere prin artă contemporană, în galerie îşi petrec din ce în ce mai mult timp din ce în ce mai mulţi tineri. Raid au ales şi fetele mele pentru decorarea spaţiilor lor de acasă. Îi preţuiesc mult pe aceşti adolescenţi. Am creat câteva programe prin care le asigur materialele de care au nevoie: culori, pânze, hârtii speciale, suporturi. Preţuiesc visurile lor şi le ofer resurse.

Ciucurencu, Arthur Segal, Aman, Piliuţă, Arthur Verona, Tia Peltz, Petraşcu, Ion Andreescu, Iosif Iser, Băncilă, Grigorescu – sunt doar o parte dintre lucrările pe care le am în galerie. Achiziţiile lor n-au avut vreun criteriu de rentabilitate. Multe dintre opere le-am descoperit prin casele vechi pentru care am intermediat vânzări. Aşa cum am făcut eu, îndemn pe oricine: cumpără artă când vibraţia acelei lucrări trece prin tine şi o trăieşti. Galeria aceasta nu e o afacere. E un privilegiu, un loc pentru suflet. Aici, în acest spaţiu, nu intră oricine. Aici doar prietenii sunt primiţi. Petrec din ce în ce mai mult timp în încăperile acestea. Mai sunt două detalii care caracterizează galeriile Rotenberg-Uzunov: lumina caldă, impecabil echilibrată şi adaptată fiecărei opera, şi coloana sonoră.

Cine cumpără operele al căror preţ variază de la câteva sute de euro – schiţe şi grafică – la câteva zeci de mii de euro? Nu doar străini. Din contră, tot mai mulţi antreprenori şi, încurajator, tot mai mulţi antreprenori foarte tineri.

Îmi amintesc că în plină criză economică, când erau variaţii mari ale situaţiilor financiare, când aveam de confruntat momente de cumpănă, mă retrăgeam atât cât să fiu înconjurat de artă, căutam albume şi cataloage şi după câteva ore deveneam mult mai energic. Galeria aceasta nu este o altă linie de afaceri. Am scopuri foarte limpezi despre cum va fi ea, însă nu mă încarc cu obiective. Dacă pentru Regatta ştiu că voi încheia anul cu o cifră de afaceri de 1,5 milioane de euro, vreau ca această galerie să existe ca o sursă pentru bucurie trăită intens.