În lumea de astăzi se propagă tot mai mult ideea de „clădiri verzi”, atât prin impactul pe care acestea îl au asupra mediului înconjurător, modul în care sunt promovate prin mijloacele internaționale de atestare BREEAM sau LEED, dar și printr-un curent arhitectural nou, ce integrează tot mai mult spațiile verzi, grădinile urbane și vegetația în sectorul rezidențial sau de birouri, ca o replică la marea de beton a aglomerărilor urbane și ca un răspuns la schimbările climatice.

Cunoscuta casă italiană de arhitectură Stefano Boeri Architetti a fost cea care a gândit conceptul împăduririi urbane verticale, un proiect pentru sustenabilitatea de mediu în orașele contemporane, ce propune o nouă generație de clădiri înalte, acoperite complet de vegetație, și promovează coexistența naturii și arhitecturii în mediul urban.

Clădirea înaltă de 737 de metri captează emisiile de carbon din aerul din jur

Dacă ar fi să închidem ochii pentru un moment și să ne imaginăm orașul viitorului, oare cum ar arăta acesta? Cu siguranță este greu de ghicit ce ne va aduce viitorul sau arhitectura sa – putem, cel mult, să intuim că aceasta va fi tot mai mult îndreptată către funcționalitate, eficacitate, din toate punctele de vedere și, mai ales, sustenabilitate. Ultimii ani ne-au făcut să ne dăm seama că există o necesitate de protecție a mediului înconjurător și o necesitate de combatere a schimbărilor climatice, prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziție.

Dacă în edițiile anterioare am vorbit despre clădiri impresionante prin conceptul de împădurire urbană, o casă de arhitectură internațională, de origine franceză, Rescubika, vine cu o altă perspectivă asupra clădirilor viitorului, printr-un concept sclipitor, care îți fură privirea. Ultimul proiect Rescubika, propus pentru orașul New York, The Mandragore, intrigă chiar prin numele dat de către arhitecții săi. Proiectul este un răspuns la tema „orașul de mâine”, un oraș care își va lua în considerare amprenta de carbon și va atinge neutralitatea carbonului în atmosferă până în anul 2050. Acest concept propune o clădire înaltă de 737 de metri, care captează emisiile de carbon din aerul din jur.

Studioul de arhitectură din Paris a proiectat acest turn impresionant ca un concept de locuire, pentru insula Roosevelt din orașul New York. Designul turnului rezidențial Mandragore este inspirat de forma rădăcinii plantei omonime (mandragoră), asemănătoare siluetei umane. Arhitectura sinuoasă este menită să simbolizeze relația omului cu natura și să ne reamintească că trebuie să ne păstrăm mediul intact, pentru a trăi în armonie cu planeta. Deși încă nu au fost date publicității toate informațiile despre îndrăznețul proiect, se pare că propunerea arhitecților francezi a vizat folosirea de materiale și diverse alte măsuri pentru decarbonizarea aerului, acestea incluzând utilizarea de energii pasive, cum ar fi un schimbător de căldură ce oferă un mediu interior cald în timpul iernii și ajută la răcire în lunile fierbinți de vară.

Good to know

Singapore este un oraș-stat care excelează, de ani și ani, în preocuparea pentru calitatea vieții și a aerului, prin construcția de spații verzi inedite, integrate în multiple structuri de utilitate publică. Aeroportul, spre exemplu, deține o astfel de grădină urbană, cu un design având ca element central cea mai înaltă cascadă interioară din lume. Aceasta este înconjurată de o vale înverzită, o grădină întinsă pe patru etaje, plină de mii de plante și copaci.

Tot pentru sectorul rezidențial, asemănător conceptului Il Bosco Verticale, din Milano, inspirat de viziunea unui „oraș într-o grădină”, Heatherwick Studio a finalizat un turn rezidențial în Singapore, care permite ocupanților să se simtă conectați la străzile mărginite de arbori ale orașului, în timp ce se bucură de priveliști, lumină și intimitate. Situată în cartierul Newton din Singapore, structura cu 20 de etaje – denumită EDEN – este descrisă ca o „abatere radicală de la tipologia turnului de sticlă și oțel”. Proiectul cufundă locuințele într-un mediu plin de verdeață, dar oferă și beneficiile vieții în apartament, o adevărată renaștere a unui concept antic, al grădinilor suspendate, dar la nivelul tehnologiei moderne.

Ideea integrării spațiilor verzi nu vizează doar construcțiile rezidențiale, ci se extinde și spre cele industriale. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă spațiul industrial CopenHill, din Copenhaga, proiectat de grupul Bjarke Ingels, ce produce energie din deșeuri și are și o funcțiune de complex sportiv. Cu o structură scufundată în verdeață și cel mai înalt perete de alpinism din lume care îi marchează fațada, clădirea are un design uimitor, desprins parcă dintr-un film SF. „Ca centrală electrică, CopenHill este atât de curat, încât am reușit să transformăm conformația clădirii în temelia vieții sociale a orașului – pe fațada sa se pot face cățărări, acoperișul este destinat pentru drumeții și pantele sale sunt schiabile”, au declarat reprezentanții Bjarke la deschiderea complexului. Proiectul include, de asemenea, cel mai înalt platou panoramic din oraș și o pistă de alergare împânzită de copaci, proiectată de SLA. Acest acoperiș verde ajută la crearea unui peisaj biodiversificat care absoarbe simultan căldura, elimină particulele de aer și minimizează scurgerile apelor pluviale. Facilitățile interne ale complexului integrează cele mai noi tehnologii în tratarea deșeurilor și producția de energie.

Alte proiecte impresionante de pe mapamond includ reamenajarea unor spații deja existente, cum este spațiul din jurul Tidal Basin (în traducere, „Bazinul Mareelor”) din Washington, D.C., capitala Statelor Unite ale Americii. Prin intermediul expoziției „Laborator de idei pentru Bazinul Mareelor”, o echipă de designeri prezintă propuneri de reproiectare a bazinului din cadrul National Mall, care, în acest moment, se scufundă. Echipa este formată din arhitecți peisagiști renumiți din State. Zona din jurul bazinului găzduiește memorialele lui Thomas Jefferson, Franklin Delano Roosevelt și Martin Luther King, Jr. Având în vedere că aproape 1,5 milioane de oameni se plimbă de-a lungul bazinului în timpul festivalului anual al florilor de cireș în fiecare primăvară, traficul sporit de mașini și pietoni a făcut ca părți din zona bazinului să se afle acum ​​sub apă, în timp ce pasarelele se inundă zilnic. Proiectul răspunde nevoii urgente de reparații și îmbunătățiri a sitului istoric, urmărind, printre altele, și refacerea unui zid maritim prăbușit. Cele cinci echipe de proiectare explorează diverse strategii pentru a salva bazinul ​​din Washington, D.C., propunerile inovatoare incluzând reconfigurarea marginii apei, relocarea cireșilor și crearea de noi căi și puncte panoramice ridicate, toate într-o viziune absolut superbă.

Material publicat inițial în Real Estate Magazine, Nr.34.