Principiile de restaurare și sustenabilitate în cazul clădirilor vechi – compatibilitate sau conflict?

Oana Weinstein

, Real Style

Filosofia contemporană de conservare a luat naștere în culturile occidentale în urmă cu 140 de ani, în timp ce preocuparea pentru dezvoltarea durabilă are doar 30 – 40 de ani. Cu toate acestea, conservarea durabilă a clădirilor de patrimoniu este cel puțin la fel de importantă precum păstrarea istoriei. Ea poate aduce nu doar beneficii culturale și economice pentru comunități, ci și avantaje de ordin ecologic.

Chiar dacă la prima vedere ar părea că există o incompatibilitate în termeni, între sustenabilitate și restaurarea clădirilor istorice nu există neapărat un conflict. Conservarea, consolidarea și restaurarea istorică a clădirilor și sustenabilitatea, eficiența și grija pentru mediu sunt parteneri naturali. Conservarea patrimoniului și dezvoltarea durabilă sunt, ambele, obiective importante. Conflictele trebuie identificate, evaluate, documentate și gestionate pentru a obține un echilibru optim.

193 - Principiile de restaurare și sustenabilitate în cazul clădirilor vechi – compatibilitate sau conflict?

Conservarea și apoi utilizarea potențialului clădirilor istorice prin includerea în piața imobiliară pot avea ca rezultat final un consum de resurse și materiale mult mai redus decât în cazul demolării acestora și construirii altora noi. În ultimele două decenii, progresele din industria materialelor de construcții în ceea ce privește performanțele energetice și ecologice s-au concentrat, ce-i drept, asupra construcțiilor noi.

Totuși, în ultimii ani, acest lucru s-a schimbat mult, iar clădiri vechi, istorice pot fi astăzi restaurate și modernizate, beneficiind de tehnologii noi pentru maximizarea performanțelor energetice. Cei angajați în procesul de restaurare și conservare a caracterului istoric al imobilelor se lovesc în mod obișnuit de problema stigmatizării clădirilor istorice, acestea necesitând măsuri corective drastice pentru modernizarea echipamentelor și sistemelor de economisire a energiei. Dar designul durabil a devenit o preocupare din ce în ce mai populară, așa încât restaurarea și obiectivele ecologice se suprapun, reconcilierea contradicțiilor fiind astfel posibilă, cu condiția ca ambele domenii să beneficieze de cât mai multă creativitate și flexibilitate.

Ce este o clădire de patrimoniu?

Definirea unei clădiri de patrimoniu ia în considerare mai multe componente ce coexistă și includ valențe culturale și istorice, valori intrinseci și de utilizare, de simbol și de relație între clădire și locație.

99 1024x683 - Principiile de restaurare și sustenabilitate în cazul clădirilor vechi – compatibilitate sau conflict?

Conservarea, renovarea și restaurarea sunt termeni folosiți atunci când vorbim de patrimoniu. Dacă dorim să menținem utilizarea socială și economică, uneori trebuie să acceptăm schimbarea. În aceste cazuri, reversibilitatea reparațiilor poate fi o abordare eficientă. Reparații reversibile reprezintă acele lucrări de reparare sau completare ce nu trebuie să afecteze starea materialului original acum și în viitor. Renovarea înseamnă „a reînnoi” o clădire, piesă de mobilier etc. Rezultatele depind de documentația disponibilă a metodelor, materialelor și schemelor originale de construcție. Pe de altă parte, conservarea își propune să oprească deteriorarea și să se asigure că nu vor apărea alte schimbări. Ea plasează cerințe privind materialele și metodele, deoarece aspectul final nu mai este cel mai important factor. Mai degrabă, obiectivul este de a păstra cât mai mult din materialul de construcție posibil. Restaurarea, în schimb, reprezintă lucrările de reconstituire a unei lucrări de artă, monumente de arhitectură, cu condiția respectării formei și stilului originar.

În cazul conservării, clădirea dictează alegeri privind modul în care este tratată; acest lucru nu implică alegeri artistice sau experimentări materiale. În această înțelegere a termenului, intervențiile care schimbă performanța în ceea ce privește utilizarea apei și a energiei pot fi limitate. De asemenea, sunt excluse schimbările care modifică structura sau aspectul clădirii.

Dar aceste definiții și delimitarea dintre ele se pot schimba odată cu circumstanțele și clădirile implicate.

Durabilitatea clădirilor de patrimoniu

Clădirile din perioadele preindustriale pot conține materiale mai naturale, cu consum redus de energie și mai puțin chimice. Ele ridică totuși probleme legate de consumul energiei și al apei. Cu toate acestea, există și soluții tradiționale pentru optimizarea utilizării apei și energiei în clădirile vechi, istorice. Casa tradițională australiană de tip Queenslander este astfel un bun exemplu, cu o arhitectură care permite fluxul de aer sub clădire pentru a o păstra mai rece. Tot așa, prispa sau cerdacul din arhitectura românească.

Conservarea clădirilor reduce deșeurile, energia consumată în lucrările de demolare și de construire. Conceptele de reutilizare, renovările pentru o utilizare mai redusă a energiei, întreținerea și tipul de folosință a clădirii afectează, de asemenea, durabilitatea patrimoniului construit.

Aplicarea principiilor economiei circulare și în cazul lucrărilor de renovare poate îmbunătăți sustenabilitatea. Combinând utilizarea energiei și a materialelor, calitatea și adaptabilitatea, se poate măsura durabilitatea integrală a clădirilor de patrimoniu. Totodată, se cuvine să luăm în considerare și durabilitatea socială și economică în cazul patrimoniului construit.

Patrimoniul și dezvoltarea durabilă sunt, prin urmare, foarte strâns legate. Înțelegerea patrimoniului ne ajută să deslușim mai bine sistemele culturale și sociale, iar sustenabilitatea reprezintă astăzi un instrument important pentru conservarea patrimoniului.

Articol publicat în Real Estate Magazine, nr.24, Winter Edition

AXXIS 1458 × 180 px 2 slidere - AXXIS Nova Resort & SPA

Leave a Reply