Construit între 1907 și 1911, Palatul Camerei de Comerț București continuă să fie un edificiu de prestigiu al arhitecturii bucureștene. Clădirea a găzduit, încă de la început, instituții cu funcțiuni economice, iar din anul 2008 a reintrat în patrimoniul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB).
Istoria clădirii începe în anul 1904, când președintele Camerei de Comerț București, George G. Assan, aduce în discuție problema sediului Camerei într-o audiență la regele Carol I. În urma discuției, Assan primește promisiunea că Guvernul va oferi un teren într-o zonă centrală, unde să fie construită o clădire proprie a instituției, la propunerea Majestății Sale.
Astfel, prin Legea 863/25.02.1906, „locul statului din colțul ce face strada Doamnei cu strada Vestei (actuala stradă Ion Ghica) rămas vilan pe urma dărâmării fostei clădiri a clucerului Bărcănescu, unde odinioară fusese așezat Senatul țării, în suprafață de 2.215 metri pătrați, este dăruit Camerei, în vederea construirii Palatului propriu”.
Intrarea în posesia terenului, atribuit din domeniul privat al statului, a fost condiționată, prin lege, de începerea construcției în cel mult trei ani și de finalizarea acesteia în cel mult șapte ani.
La începutul anului 1907 se anunță un concurs de proiecte pentru noul Palat, fiind primite 14 propuneri din partea unor arhitecți români, francezi, germani și austrieci. Câștigătorul competiției a fost declarat arhitectul Ștefan Burcuș. Acestuia i se datorează, de asemenea, Palatul Artelor, construit de inginerul Effingham Grant, Pavilionul Regal, Palatul Administrativ din Craiova (actuala Prefectură), precum și Catedrala Episcopală din Galați, proiectată în colaborare cu arhitectul Petre Antonescu.
Good to know
Construcția Palatului a costat aproximativ 800.000 de lei
Structura de rezistență a fost realizată din pereți de cărămidă specială și planșee de beton armat pentru a asigura stabilitatea la cutremur și protecția la foc. Cel care a întocmit proiectul de beton a fost inginerul Gogu Constantinescu, recunoscut ca teoretician al betonului armat și promotor al acestui tip de material.
„Pentru direcțiunea generală și controlul lucrărilor” se înființează o comisie formată din inginerul George G. Assan, președintele Camerei de Comerț București, Sigmund Prager, Mauriciu Blank și inginerul Nicolae Zanne. Lucrările sunt supravegheate de Toma Dobrescu, arhitectul Camerei.
După predarea proiectelor de arhitectură și rezistență se organizează licitația pentru execuția lucrării. Câștigătorii acesteia au fost desemnați antreprenorii Domenico Costa și Luigi Farabosco, iar lucrarea a fost estimată la 800.000 de lei (aur).
Piatra de temelie a Palatului a fost pusă la 11 mai 1908, iar la ceremonie au fost invitați reprezentanții Casei Regale, miniștrii guvernului Dimitrie Sturdza și alți oficiali din administrația centrală și locală. „Facă cerul ca piatra de temelie care se așază astăzi în zidăria noului Palat al Comerțului și Industriei din Capitală să constituie, în același timp, o nouă bază pe care să se sprijine viitoarea activitate a Camerei noastre, pentru ca de aici înainte, cu și mai multă tărie, cu și mai multă râvnă, să lucreze fără preget pe terenul dezvoltării și întăririi economice a țării”, a spus Assan în acele momente.
Ministrul ad-interim pentru Comerț și Industrie, Anton Carp, a adăugat faptul că în centrul mișcării comerciale trebuie să se afle Camera de Comerț și Industrie din București.
Cu ocazia începerii lucrărilor de construcție a Palatului a fost bătută o plachetă, iar în fundația edificiului a fost zidit un document comemorativ.
Detalii arhitecturale deosebite
Palatul este apreciat de specialiștii vremii ca fiind „un monument de o majestate simplă și frumoasă, cu o fațadă grandioasă, clasică și vie”. Cu două etaje înalte, mansardă, pod și subsol, acesta are o suprafață construită de 1.957 de metri pătrați. Clădirea are fațade monumentale, bogat decorate, frontoane rotunde, cornișe întrerupte și mansarde cu lucarne.
Intrarea principală, pe colț, cu balconul curb scos în consola peste care domină un arc în plin centru, asemănător cu cel de la Casa de Depuneri și Consemnațiuni, formează elementul principal al edificiului.
Good to know
Palatul are o suprafață construită de 1.957 de metri pătrați
Lui Emil W. Becker i se datorează „ornamentația generală a fațadei noului Palat al Camerei de Comerț”, după cum declara însuși autorul, într-un interviu, în mai 1910.
Se remarcă frontonul semicircular care are la centru, sus, un ecuson cu un cap de leu (basorelief), încadrat de două personaje alegorice adosate – în stânga, Industria (o femeie îmbrăcată în voaluri, ce-și sprijină mâna stângă pe coada unui ciocan), iar în dreapta, Comerțul (zeul Mercur, ce ține în mâna stângă caduceul, iar în dreapta o ancoră). Personajele, realizate în piatră, ronde-bosse, la dimensiuni naturale, exprimă noblețe și gravitate.
Primele două niveluri ale clădirii sunt tratate în bosaj, iar celelalte cu pilaștri și capiteluri ionice. În ansamblu, se remarcă o gradație în tratarea arhitecturală a Palatului, de la postamentul masiv din piatră la balustradele forjate ale balcoanelor etajului superior, potrivit reprezentanților CCIB.
Fosta sală de consiliu are plafonul și cele patru panouri de deasupra ușilor decorate în maniera pictorului Boucher. Atât pe exteriorul, cât și pe interiorul clădirii se poate identifica, cu ușurință, sigla Camerei de Comerț, mai mult sau mai puțin stilizată.
Palatul a fost inaugurat în anul 1911, iar momentul a fost imortalizat printr-un discurs al regelui Carol I: „Urez Camerei de Comerț și Industrie din Capitală să fie pildă neclintită și ca munca ei pe câmpul economic, de-a pururea inspirată de interesul general al țării, să fie spornică și rodnică”.
Având destinația de sediu al Camerei bucureștene, în clădire a funcționat prima Bursă de efecte și mărfuri. Palatul a fost naționalizat în 1949 și în perioada comunistă a găzduit Biblioteca Centrală de Stat.
Articol publicat inițial în Real Estate Magazine, Nr. 44.
