Istorisirile despre fantome îi fac pe sceptici să zâmbească neîncrezător și pe naivi să tresară înfricoșați. S-ar crede că în era tehnologiilor de vârf, poveștile cu creaturi misterioase au devenit desuete. Totuși, fantomele și locurile pe care se spune că le-ar frecventa acestea atrag irezistibil curioșii. Un astfel de loc este castelul Glamis.

Diana Niță

Amplasat într-o zonă rurală din Angus, în estul Scoţiei, Glamis Castle are un renume cu totul ieşit din tipare: este cunoscut drept castelul bântuit. Iar numărul fantomelor care – zice-se – s-ar fi stabilit aici cu drepturi depline nu este deloc nesemnificativ: nu mai puțin de nouă spirite ar fi prezențe obișnuite prin încăperile tenebrosului castel.

Prezența fantomelor în incinta castelului Glamis este pusă pe seama unor întâmplări de-a dreptul macabre care s-au petrecut pe locul în care se înalță în prezent construcția. De altfel, legenda spune că viitorul castel fusese plănuit să fie construit pe un deal din apropiere. Numai că, în fiecare dimineață când constructorii se întorceau la locul stabilit pentru a-și relua lucrul, găseau în ruine tot ceea ce construiseră cu o zi înainte. Și totul se repeta zi după zi, ca și cum o forță supranaturală se opunea construirii castelului. În cele din urmă, pentru a rupe blestemul, castelul a fost relocat într-o regiune mai joasă, de câmpie, unde se află și astăzi.

Asasinate, vrăjitorie și monștri diformi

Se spune că seria evenimentelor lugubre a început încă înainte ca faimoasa construcție să fie ridicată. În secolul al XI-lea, în anul 1034, regele Malcolm al II-lea a fost asasinat pe locul unde urma să fie construit castelul.

În secolul al XVI-lea, văduva unuia dintre lorzii Glamis care deținea castelul la acel moment, Lady Janet Douglas, căsătorită cu nepotul lui Sir John Lyon, Sir Patrick Lyon, a fost acuzată că şi-ar fi otrăvit soţul, apoi a fost arsă pe rug, fiind învinuită că ar fi practicat vrăjitoria.

Poate una dintre cele mai cunoscute povești terifiante legate de castel este cea despre „monstrul din Glamis”, o făptură înspăimântătoare care ar fi fost, de fapt, un copil cu diformități. Nedorind să se știe despre existența lui, se spune că familia l-ar fi ascuns de ochii lumii, izolându-l în castel pe tot parcursul existenței sale. După moartea acestuia, încăperile din castel în care a viețuit au fost zidite, trupul rămânându-i captiv înăuntru. De altfel, această legendă legată de numele familiei Bowes-Lyon a fost transpusă și într-o producție cinematografică realizată la începutul anilor ‘50, care de curând a fost lansată și în format 3D.

O altă versiune a legendei vorbește despre o tradiție înfricoșătoare, potrivit căreia, cu fiecare generaţie a familiei, un copil este zidit într-o cameră a castelului.

Povestea monstrului se poate să fi fost inspirată de o întâmplare reală având ca protagonişti membrii familiei Ogilvy. Undeva între zidurile înalte de 4,9 metri ale castelului se află o încăpere faimoasă denumită „camera craniilor”, locul în care familia Ogilvy a fost zidită şi unde, în cele din urmă, şi-a găsit sfârşitul prin înfometare.

Poveștile sinistre legate de castel nu se opresc însă aici. Una dintre acestea spune că Alexander Lindsay, al patrulea conte de Crawford, continuă să bântuie castelul după ce sufletul i-a fost luat de diavol în urma unui joc de cărţi, iar câteodată poate fi auzit într-o anume cameră a castelului. Conform legendei, contele, care ar fi insistat să joace cărţi, a fost refuzat de oaspeţii săi, iar acesta ar fi declamat că, în aceste condiţii, ar prefera să joace cu diavolul însuşi. Curios este faptul că, la scurt timp, la poarta castelului şi-a făcut apariţia un străin care s-a oferit să-i fie partener de joc. Povestea spune că era diavolul în persoană, care l-a condamnat pe conte să joace cărţi până în ziua Judecăţii de Apoi.

Acestor personaje le țin companie, spun cei care cunosc istoria castelului și care i-au trecut pragul în căutare de senzații tari, Doamna verde, Doamna în alb, Femeia mută care apare din când în când pe pajiștea din jurul castelului, Valetul spânzurat, Băiatul african, și lista continuă.

Deși s-ar fi putut crede că abundența de povești ce-ți dau fiori este reprezentativă doar pentru Glamis, straniu este că și alte castele din apropiere se spune că ar fi bântuite. Unul dintre acestea este Castelul Cortachy, reședință a familiei Ogilvy, conți de Airlie. Această familie, se zice, este bântuită de un toboșar, care se aude bătând în tobă de câte ori cineva din familie este pe moarte.

În capela castelului, un loc trebuie să rămână întotdeauna neocupat

Castelul Glamis a fost terminat în anul 1376, iar regele Robert al II-lea i-a îngăduit ginerelui său, Sir John Lyon, nobil de Glamis, să se stabilească acolo, castelul rămânând în familie până în zilele noastre. Ulterior, la începutul secolului al XV-lea, castelul a fost reconstruit sub forma literei L, o structură des întâlnită în Scoţia, dar şi în alte părţi ale lumii precum Anglia, Irlanda, România sau Sardinia. Evoluţia acestui design de clădire este, de fapt, o extindere a turnurilor tip blocuri sau cuburi simple, specifice începutului de Ev Mediu, o formă extrem de simplistă de construcţie. Pe măsură ce tehnicile de construcţie au devenit mai avansate, s-a putut trece la ridicarea unor clădiri cu amprentă mai mare şi forme mai complexe, configuraţia în L permiţând asigurarea protecţiei părţii de intrare, conferită de pereţii adiacenţi.

Turnurile de la intrarea în castel măsoară câte șapte metri în diametru şi patru metri în înălţime, fiecare având câte un parapet, iar zidurile au un metru grosime.

În incinta castelului se află o mică capelă, iar vizitatorii care îi trec pragul sunt informaţi că întotdeauna un scaun din capelă îi este rezervat „femeii în alb”, fantoma lui Janet Douglas, Lady Glamis, nimănui nefiindu-i îngăduit să ocupe acel loc.

În plus, toate camerele castelului sunt decorate cu lei, simbolul familiei Lyon.

A fost spital militar în timpul Primului Război Mondial

În anul 1606, Patrick Lyon, al nouălea Lord Glamis, a început refacerea majoră a castelului, structura şi designul acestuia fiind îmbunătăţite considerabil. Alte lucrări de restauraţie au avut loc în anul 1689, când în jurul castelului a fost amenajată o mare grădină barocă. După anul 1770, aripa de sud-vest a castelului a fost reconstruită în urma unui incendiu care îi afectase structura. De asemenea, multe spaţii interioare, printre care şi camera principală de zi, au fost reamenajate pe parcursul unei perioade încheiate în secolul al XIX-lea.

În timpul Primului Război Mondial, castelul aflat în proprietatea unei moştenitoare a familiei, Lady Elizabeth Bowes-Lyon, a servit drept spital militar. În prezent, Glamis Castle este deţinut de Simon Bowes-Lyon, al 19-lea Conte de Strathmore şi Kinghorne.

Un alt amănunt inedit legat de castelul Glamis este faptul că a fost ales drept decorul în care se desfăşoară acţiunea piesei „Macbeth” de William Shakespeare, deşi, în realitate, regele Macbeth nu a avut nicio legătură cu faimosul castel.