Dacă ni s-ar cere sintetizarea contribuției numelor ce au scris istoria luxului, orice descriere s-ar axa pe inovație, evoluție în stil, iar de-a lungul secolelor, desăvârșirea și apoi conservarea măiestriei artizanale, numai menționarea vreunei implicări într-o operă arhitecturală sau edilitară apărând ca o curiozitate. Ca o confirmare a respectului pentru valoare, între inițiativele de mecenat întreprinse de creatori, case sau chiar conglomerate ale industriei, un loc aparte îl ocupă ridicarea sau renașterea edificiilor ce susțin spiritul orașelor.
Jaeger-LeCoultre și satul Le Sentier
Lăsând în urmă o viață întreagă clădită în Lizy-sur-Ourcq pentru a scăpa de persecuția religioasă, Pierre LeCoultre va găsi Elveția vecină mult mai blândă cu miile de protestanți prigoniți în secolul al XVI-lea. După obținerea cetățeniei de Geneva, talentul său ca maestru orologer l-a călăuzit spre Vallée de Joux, unde, în 1612, ca recunoștință pentru șansa la o nouă viață cu care Elveția le-a ocrotit familia, fiul lui a construit o biserică și chiar a ridicat satul Le Sentier. La peste patru secole distanță, unul dintre angajamentele casei Jaeger-LeCoultre este susținerea inițiativelor dedicate de UNESCO conservării patrimoniului marin.
Lange & Söhne și orașul Glashütte
În atelierul lui Johann Christian Friedrich Gutkaes – unul dintre cei mai valoroşi maeştri ai Saxoniei, renumit dincolo de graniţe pentru precizia cronometrelor de buzunar dezvoltate sub îndrumarea sa şi amintit în posteritate pentru ceasul Operei Semper din Dresda –, se forma ca ucenic un tânăr de 15 ani, pe numele său Ferdinand A. Lange. Provenit dintr-o familie sărmană, acesta a beneficiat, însă, uimind prin viziunea sa, de o pregătire academică în cadrul Institutului Tehnic din Dresda. După absolvirea acestei instituţii, ce i-a garantat o instruire demnă de cea a unui inginer, tânărul se dedică unei călătorii întreprinse în cele mai importante centre ale domeniului orologer, spre aprofundarea cunoştinţelor.
La revenirea pe meleaguri saxone, pentru a oferi o altă şansă comunităţii din Munţii Ore, ce răzbea cu greu în faţa neajunsurilor, tânărul Lange, devenit prin căsătoria cu Antonia Gutkaes coproprietar al atelierelor, deschide o manufactură orologeră în Glashütte, în 1845. Alături avea o echipă de 15 tineri, discipoli pe care i-a călăuzit spre specializare, atât pentru eficienţa lucrului, cât şi pentru a le dărui imboldul înfiinţării propriilor ateliere, schimbând pe deplin destinul zonei. Dincolo de o industrie ce oferă orașului Glashütte o identitate, Ferdinand A. Lange va contribui în serviciul comunității și ca primar, fiind celebrat de posteritate inclusiv printr-o statuie ridicată în semn de omagiu.
Kering și fostul spital Laennec
Refugiu închinat celor prea bătrâni și prea sărmani sub benevolența părintelui Joulet de Châtillon și a Cardinalului de La Rochefoucauld, marele șapelan al regelui Ludovic al XIII-lea, lăcașul va ajunge a servi pentru îngrijirea pacienților suferinzi de boli incurabile. Solicitând în special prin cazurile de tuberculoză, nu va dura mult până când diligența cadrelor medicale va fi canalizată spre cercetare, pentru avansarea terapiilor, prin redenumire, spitalul oferind, începând cu secolul al XIX-lea, o reverență eminentului doctor René Laënnec, savantul căruia omenirea îi datorează stetoscopul. Evidențiind în al șaptelea arondisment un tablou al moștenirii arhitecturale a secolului al XVII-lea, edificiul ridicat în anul 1634 pe malul stâng al Senei a fost supus unui amplu proces de restaurare, sub viziunea unei echipe de arhitecți, coordonată de Frédéric Druot. Dacă interioarele au cerut aportul arhitectului Pierre Yovanovitch, maestrul peisagist Philippe Raguin s-a concentrat asupra paletei floristice a secolelor XVII și XVIII, respectând influențele ecleziastice, cu locuri destinate reculegerii.
După un deceniu de studiu spre care obligă acuratețea istorică și trei ani de lucrări, situl fostului spital Laennec, aflat pe Rue de Sèvres 40, găzduiește în prezent birourile Kering și Balenciaga.
Fondation Louis Vuitton și magazinul La Samaritaine
Geniul mercantil al antreprenorilor Ernest Cognacq și Marie-Louise Jaÿ va redefini pentru totdeauna convențiile comerțului grație magazinului La Samaritaine, care, încă de la inaugurarea din 1870, va impune o revoluție prin afișarea prețurilor și plăcerea de a străbate raioanele și de a proba haine.
Acoperind o porțiune generoasă situată între Luvru și Notre-Dame, moștenirea arhitecților Frantz Jourdain și Henri Sauvage stătea ca o mărturie de o sensibilitate unică pentru puntea între Art Nouveau și Art Deco.
După ce magazinul a fost închis în 2005, din motive de siguranță, readucerea sa la viață, precum și reconsolidarea edificiilor din aceeași structură au revenit biroului japonez de arhitectură Sanaa, laureat al Premiului Pritzker.
Angrenând, pe o durată de 30 de luni, o infuzie de 500 milioane de euro în fonduri și efortul colectiv a 1.800 de lucrători în domeniul construcțiilor, prin unul dintre cele mai importante proiecte arhitecturale ale continentului, Fondation Louis Vuitton redăruiește Parisului magazinul La Samaritaine, alături de hotelul de 5 stele Cheval Blanc – cu o capacitate de cazare de 72 camere –, un ansamblu de 96 locuințe sociale, birouri și o creșă, într-un complex ce-și deschide porțile cu 4.400 de locuri de muncă noi.
