Încadrate sub incidenţa legislaţiei penale, desenele graffiti apar ca prim semn al deprecierii unei zone, mesajele de pe ziduri generând o diminuare a valorii proprietăţii cu 15%, în timp ce caracterul ofensator sau vulgar accelerează această scădere până la 25%. În mod curios, reflectând asupra coagulării ca derivat al acestor manifeste creative, se distinge parcursul curentului street art ce reuşeşte, ca expresie a culturii de avangardă, emiterea de autorizaţii ale administraţiilor locale şi o implicare tradusă chiar prin finanţări şi eforturi de convingere a comunităţilor locale.

Graniţa dintre vandalism şi artă

Lucrări de artă urbană precum murale, sculpturi stradale sau evenimente, happening-uri în aer liber au dăruit un activ cultural cartierelor iniţial proiectate pentru comunităţile muncitoreşti, revitalizând o bună parte din oraşul San Francisco şi impunând zone ale culturii contemporane precum Shoreditch (Londra), X-Berg (Berlin) sau Vesterbro (Copenhaga). Popularitatea zidurilor din 5 Pointz, perimetru al cartierului newyorkez Queens, aclamat drept „Mecca artei graffiti”, poate rivaliza cu cei 150.000 de vizitatori atraşi lunar de zona Wynwood din Miami.

În Paris, Da Cruz, Marko 93 şi Artof Popof organizează plimbări tematice de inițiere în arta străzilor din suburbia Pantin. O perspectivă intrigantă pentru un oraş care se confruntă cu o valoare a costurilor de înlăturare ce se ridică anual la 4,5 milioane de euro, în ciuda unei reglementări contravenţionale cu amenzi de 1.500 euro, sancţiune ce poate creşte în speţe privind edificii publice.

Receptivitatea potenţialilor clienţi a declanşat o recunoaştere culturală a curentului, externalităţile pozitive ale investiţiilor şi, implicit, o nouă mobilitate ce ameliora natural criminalitatea fenomenelor de ghetou determinând un consens între municipalităţi şi dezvoltatori, dincolo de o atitudine permisivă notorietatea artiştilor obţinând chiar şi relaxarea ordinelor administraţiilor publice locale.

Ca răspuns al cercurilor de artişti vine respectul faţă de muralele ce nu sunt niciodată vandalizate.

Epopeea artiştilor, de la activism, arestări şi o istorie scrisă în licitaţii şi mobilizare a publicului

Aflând că potenţialii cumpărători ar dori să acopere o lucrare Banksy, proprietarii unei case din Bristol au decis să promoveze oferta de vânzare intermediată de o galerie de artă. Textul anunţului privea o pictură susţinută de o proprietate imobiliară ca anexă şi pentru orice alt conţinut similar al tranzacţiilor, modalităţile de înlăturare şi preluare a lucrărilor revenind în sarcina noilor proprietari.

Trecătorii care au avut inspiraţia achiziţiei unor lucrări Banksy oferite de artist pentru doar 60 de dolari într-un magazin pop-up de pe Fifth Avenue s-au trezit în faţa surprizei de a deţine pânze ce au putut atinge chiar şi sume de 214.000 dolari în licitaţii.

Evocând începuturile în care îi vindea lucrările din portbagajul maşinii sale, curatorul Steve Lazarides, care l-a reprezentat pe Banksy până în 2008, se concentrează asupra intuiţiei celor dintâi investitori în artist, refuzând oferte de 500.000 lire pentru lucrări achiziţionate în schimbul a 1.500 lire. Iar cu sume ce se ridică până la 1,9 milioane de lire în licitaţii pentru Keep It Spotless, realizată în colaborare cu Damien Hirst, strategia pare o reală sclipire în plină cerere a lucrărilor artistului care în 2005 se strecura pentru a expune clandestin în Brooklyn, MoMA sau Metropolitan Museum.

„I Can’t Believe You Morons Actually Buy This Shit” – va fi reacţia artistului din Bristol după o licitaţie Sotheby’s din 2007, în care i-au fost achiziţionate trei lucrări.

Înlăturată de pe zidul lateral al unui magazin Poundland din Wood Green, murala Slave Labour, reflecţie a realităţii ca antiteză a gloriei unui imperiu cu ocazia Jubileului de Diamant al Reginei Elisabeta a II-a, va ajunge în oferta de catalog a unei case de licitaţii din Miami, menţiune care a generat oprobriul cartierului londonez ce a ridicat problema furtului. Aşa cum municipalităţile care în epoca sa timpurie de creaţie îi revopseau muralele pentru ca în prezent să organizeze tururi oficiale dedicate artei lui Banksy, comunitatea locală a primit susţinerea consilierului însărcinat cu zona Wood Green.

Între contestatarii lui Banksy se numără Consiliul Local Westminster prin decizia de a înlătura sculptura unei cabine telefonice însângerate sau primarul New York-ului, Michael Bloomberg, care l-a clasificat pe artist ca vandal. Cu toate acestea, invitând la dezbatere publică asupra menţinerii unei lucrări ce reda nudul unui bărbat atârnând de fereastra unui dormitor în postura amantului, Consiliul Local Bristol întâlneşte un procent de 97% opinii favorabile, acceptând pictura.

Dincolo de acţiunile administraţiilor locale, opera lui Banksy rămâne consemnată într-o eventuală integralitate graţie volumelor publicate în regim propriu. Sub egida editurii Random House, „Wall and Piece” s-a menţinut ca bestseller ani la rând, de la apariţia sa în 2005. Totodată, dorind să confere o altă consistenţă spiritului străzii, Banksy oferă o platformă prin film, prin intermediul producţiei „Exit Through the Gift Shop”, proiect ce s-a bucurat de o nominalizare la Oscar, pentru cel mai bun documentar.

Singurul compromis acceptat de Banksy cu privire la propria identitate a venit în urma includerii în lista celor mai influente 100 de personalităţi ale lumii, clasament elaborat de revista Time, în faţa căruia artistul a răspuns oferind o fotografie în care apare cu o pungă de hârtie trasă peste cap. Dincolo de ecoul criticii politice şi sociale a operei sale, ca o concluzie a celor 20 milioane de lire aduse de lucrările sale, Banksy rămâne la convingerea că în succesul comercial rezidă eşecul unui artist de graffiti.

Speculaţii cu privire la identitatea lui Banksy au condus inclusiv spre eventuale similitudini în viziune cu Mr. Brainwash. Chiar dacă afirmaţia „În final, am devenit cea mai mare lucrare a lui Banksy” ar fi indus această eroare, în spatele muralelor ce aduceau o replică moştenirii lui Andy Warhol se găsea tocmai magnatul Thierry Guetta, dezvoltatorul unor importante proiecte în Melrose, care alternează investiţiile imobiliare din Los Angeles cu noul spirit pe care-l poate dărui oraşului, odată întors spre spray-urile sale ca Mr. Brainwash.

Numit „plagă” de procurorul care a dispus arestarea sa la Viena în 2014, Renato S., cunoscut sub semnătura Puber, este primit în acelaşi oraş în care arta sa a înfruntat o asemenea opoziţie, invitat de Galeria Ho să expună având ca platformă sacii de pânză, lemnul şi iuta. După Harald Naegeli, pionierul scrisului graffiti în Europa, cunoscut în perioada sa creativă drept „pulverizatorul din Zürich”, să fie Puber următoarea voce pe care o va da Elveţia în arta străzii? Cât despre Viena, prin temeritatea nebună a însemnărilor „Kyselak a fost aici!”, cu care Joseph Kyselak sperie colecţionarii anilor 1820, aceasta poate fi considerată, în ciuda unei reticenţe confirmate prin arestarea lui Puber, ca leagăn al acestei arte de protest.

Şansa la o estetică a străzilor, graţie primei generaţii de artişti urbani ai României

Manifestări precum Train Delivery sau Pop-Up Urban Lifestyle Centre – muzeu în aer liber ce aducea o altă apropiere de arta străzii graţie expunerii pe containere maritime amplasate ca instalaţii temporare în Centrul Vechi – confirmau receptivitatea faţă de un eventual nou spirit al oraşului. Cu ce semnături putem asocia, însă, diferitele viziuni ce se aştern într-o plimbare prin zonele Bucureştiului devenite planşe street art?

Într-un suprarealism cu o logică prea acută, Obie Platon modelează geometria spre construcţia unor colaje ale identităţii româneşti între reperele trecutului şi confuzia contemporaneităţii, trezind un tumult între francheţe, ironie şi candoare. Cele cinci personaje definite sub reflecţiile platonice invocând elementele de apă, foc, aer, pământ, respectiv universul au propagat arta lui Obie în Germania, Ungaria, Portugalia şi China.

O referinţă a culturii urbane, Pisica Pătrată conturează primul album de street art din România, ridicând, totodată, noi întrebări prin apariţii cameleonice în diverse locuri ale oraşului. Dincolo de a fi curatorul Istoriei Benzii Desenate, creatorul său, Alexandru Ciubotariu, se distinge şi ca iniţiator al muzeului dedicat acestei arte.

Personaje fantastice ce evidențiază, în decoruri psihedelice ale unei realități ancorate în mit, ambivalența spiritualității între intuiție, înțelepciune, dominație, absurd și alienare – aceasta ar putea fi o interpretare spontană a mesajului lui Irlo, ale cărui lucrări murale, pânze și instalații pot fi văzute inclusiv în New York și Berlin.

O metaforă a forţei ce transpare din vulnerabilitatea prin comuniunea cu mediul, arta Iioanei Doubleye se distinge prin temele dualităţii şi simetriei, ilustrând condiţia naturală a omului mereu condamnat la contestarea şi limitarea propriilor acţiuni. O paletă feerică apare într-un contrast pildic cu melancolia dată de căutări ale esenţei şi balansul între înţelepciune şi adicţie.

Nu în ultimul rând, într-o subtilă satiră spre care ne poartă o serie de personaje adunate în petreceri în lucrările sale, Raid traduce realitatea lăuntrică prin balansul între adaos și tribut, iar pe cea exterioară printr-un apel către anularea celor mai vicioase credințe ale actualității.