Alexandru Adam – Arhitectura, o altfel de interfata in afaceri

Conectând ergonomia și eficiența spațiilor cu branding-ul, dincolo de a fi un atribut ce susține potențialul investițional al proprietăților, arhitectura reușește ingenios atât vizibilitatea, cât și poziționarea unei afaceri în fața pieței sale potențiale. Despre elementul-cheie care completează sinergia experienței ofertei, evidențiind un pilon al identității proiectelor ce-și transcend destinația, transformându-se în reale branduri, am discutat cu arhitectul Alexandru Adam, a cărui semnătură se distinge pe cele mai populare concepte de lifestyle din București.


– Semnătura dumneavoastră se regăsește în arhitectura unor concepte stabile din punct de vedere al poziționării, proiecte ce au devenit branduri solide în domeniile culinar, lifestyle sau leisure. Care este provocarea în a transpune identitatea acestor concepte în arhitectură?

Provocările vin din mai multe zone. Prima credem că e de comunicare și relaționare atât la nivelul restrâns dat de investitor-executant-proiectant, cât și – chiar dacă indirect – la cel lărgit dat de proiectant și beneficiarul final. Anume, traducerea ideii în termeni arhitecturali și transpunerea mesajului inițial, cel al identității, să poată fi percepută de consumator sau receptor. Apoi, ar mai fi cea de identificare a formei de materializare și chiar de acceptare bugete. Oricum ar fi, dacă nu este o preocupare constantă și dozată corespunzător pentru urmărirea realizării fizice a conceptului, proiectul, cât de bun ar fi, are șanse periclitate să devină realitate.

IMG_6891-2

– Dintr-o direcție opusă, care sunt reperele alese în conturarea unor spații în care, dincolo de exploatarea comercială, orice destinație viitoare rămâne sub semnul ambiguității? Cum se obține această versatilitate astfel încât spațiul să poată fi atractiv, găzduind și concepte în retail, și în sfera leisure, și în domeniul culinar etc.?

Din păcate, versatilitatea nu e independentă de cadru. Cadrul îl creezi cu mijloace specifice fiecărui spațiu. Spațiul, dacă el există deja, își definește însuși un anume grad de flexibilitate, care se racordează la temă. Ori, de la temă la temă, datele de lucru se schimbă.

Așadar, repere ca diversitatea tipologiilor de utilizatori, varietatea activităților găzduite de spațiu, abordarea minimalistă a proiectului sau tendințele actuale în ceea ce privește neutralitatea texturilor ori materialelor pot ajuta, dar sunt departe de a fi o garanție că spațiul va fi la fel de atractiv pentru oricare din destinațiile amintite de dumneavoastră.

SAM_8196

– Care este cheia prin care se obține coerența dintre arhitectura exterioară și spațiile interioare, asigurându-se totodată individualitatea lor?

Nu credem că este o cheie. Pentru unii, ar fi frumos să fie. În general, în arhitectură de fapt nu credem să existe rețete decât până la un anumit nivel. Enunțuri de genul „îmbracă-te în negru, că sigur nu te faci de râs” pot fi mai greu transpuse în arhitectura cu pretenții sau de semnătură. Condiționalitățile și corelaționările dintre diverse componente amprentează cheia, dar a cărei specificitate oricum o face greu utilizabilă în alte contexte. Dacă e totuși să identific una, cheia e să fie făcute bine ambele – „bine” zic referindu-mă la calitatea ideii și a implementării ei în spațiu.

Particularizând, coerența poate fi dată de un link, de o trimitere intuită dintr-o parte în cealaltă, ce poate fi atât la nivel vizual, cât și fizic. Coerența este determinată de factorul comun ce ține atât de interior, cât și de exterior, factor de la care interiorul poate depăși contextual condiția impusă de propriul înveliș și să își manifeste identitatea nealterând spațiul exterior – și viceversa. Coerența mai poate fi susținută și de lumină, interschimbabilă ca sens între zi și noapte, de asemenea fără ca aceasta să agreseze vreunul dintre cele două elemente.

IMG_7031

– Care considerați că sunt elementele pe care arhitectura unei proprietăți cu destinație comercială trebuie să le asigure, indiferent de proiectul găzduit de aceasta?  

Cum ziceam mai devreme, nu cred să fie o soluție general valabilă, dar în context actual, preocuparea pentru satisfacerea expectanțelor publicului-țintă, target-ul, destinatarul însăși funcțiunii ar fi primul dintre elementele de asigurat. Aici, desigur, intră foarte multe elemente componente, subsidiare primului, ori din zona de atractivitate senzorială – vizual, tactil și chiar  sunet – în grija arhitecturii, ori din zona pragmatică – arhitectura cu destinație comercială e util să îmbrace în conceptul estetic o rezolvare funcțională optimă, dar repet, contextul face ca ponderea sau intensitatea elementelor oportune să difere.

IMG_6844_ds1-2

– Cum vedeți evoluția arhitecturii proprietăților comerciale și ce tendințe salutați?

Evoluția poate varia mult, în funcție de tipologia de „proprietate comercială”, de locație/context sau de abordarea conceptuală. Tendințele ce pot lesne transpărea vin din zona nevoii de compensare a virtualizării; n-ai cum să neglijezi interesul crescând, câteodată vecin cu dependența sau obsesia, pentru Pinterest, Instagram, Facebook… Astfel, de pildă pentru retail, ținând cont de trendul din ultimii ani, de creștere foarte evidentă a comerțului online, centrele comerciale de tip mall vor avea mai multă preocupare pentru servicii conexe cumpărăturilor propriu-zise, care să-l suplinească, poate chiar să se constituie în elementul de atracție.

Ca și tendințe de salutat… pot fi de apreciat aplecări spre un design mai puțin „comercial” (adică nu de mase), prin preocupare către „verde” și spațiu „aerisit” sau prin preocupare pentru lumină și iluminare, prin punerea în operă a unor materiale și texturi reținute ca fiind clasice (beton aparent, lemn, eventual nuc, piatră cu anume prestanță), în context cu folosirea de materiale și tehnologii actuale (sau reinterpretări ale primelor) ce merg către zona de premium.

EP1C1821 as Smart Object-1 EP1C1501-Edit as Smart Object-1 EP1C0718-HDR-2

Leave a Reply